Sincer vorbind, eu unul nu cred că domnul președinte Klaus Iohannis trebuia să revină asupra foarte acidei sale declarații: „În fața unei boli ești precaut sau ești prost.Una din două”. Zicere care, de fapt, nu face decât să exprime crezul său de cu adevărat întâiul bărbat politic al țării. Îmi asum susținerea cu atât mai mult cu cât dau termenului „boală”o accepție extinsă, care o depășește pe cea din vocabularul profesional al medicilor. Accepție care reprezintă, în felul său, recunoașterea și readucerea în actualitate a parabolei pe care ne-a dat-o Albert Camus în nemuritorul său roman „Ciuma”.
Lucrurile se complică,însă,atunci când, raportăm mesajul domnului președinte la realitatea mult mai încărcată de acute contradicții a zilelor noastre. Situație în care vedem că, de fapt, boala în fața căreia „ori suntem precauți ori suntem proști”, după cum ne-a zis domnia sa, este exact aceea cu care ne-au pricopsit actualii guWERNanți. Aceia pe care domnul președinte îi alintă cu apelativul „guvernul meu”. Boală, extrem de periculoasă, pe care, cu ani în urmă, observatori avizați ai fenomenului au denumit-o ca fiind „tentația totalitară”. Sintagmă prin care se înțelege confiscarea deciziei în mâna unui cerc restrâns și poate chiar a unei singure persoane, asociată cu de-credibilizarea celorlalte puteri ale statului de drept și mergând până la eliminarea din joc a tuturor celor care nu sunt de acord cu politica lui „sic volo”. Ceea ce se și petrece sub ochii noștri, mai nou, prin restrângerea unor drepturi și libertăți ale cetățeanului, ca și prin perpetuarea stării de urgență până la un termen tot mai greu de anticipat.
Prezumție pe care nu fac decât să mi-o întărească declarațiile unor notorii promotori de mesaje ai partidului de guWERNământ, din care reiese imperativul categoric”starea de alertă trebuie menținută cel puțin până la cel de-al doilea val de coronavirus”. Al doilea val urmând să vină la toamnă sau la iarnă. De unde soluția-forte:”Până atunci, trebuie să restrângem unele drepturi și libertăți pentru a ține totul sub control”. Altminteri, „relaxarea totală ar fi o tragedie”.
Nu contest, prin raportare la fenomenul creșterii și descreșterii amenințării Coronavirusului, asemenea afirmații au o certă justificare. Dar, dacă luăm în calcul și alte repere din actualitatea românească, vom constata că, tot la toamnă, se vor ține și alegerile locale. Existând,de acum, consensul asupra cu datei de 27 septembrie. De aceea, scenariile proiective nu au omis din calcul nici alegerile parlamentare, fiind luată în calcul eventualitatea ca valul doi al pandemiei să vină la iarnă.
Cum se va desfășura campania electorală și cum se va vota, în condițiile în care, prin restrângerea unor drepturi și libertăți cetățenești, nu vor putea fi organizate mitinguri electorale sau întâlniri cu alegătorii, iar votul nu se va da direct cu buletinul introdus în urnă de către fiecare cetățean român cu drept de vot?- nu este greu de înțeles.
După cum nu este greu de înțeles nici adevăratul sens al sintagmei „pentru a ține totul sub control” și, la fel de bine, concluzia- avertisment: „relaxarea totală ar fi o tragedie”. Prin relaxare înțelegându-se inclusiv posibilitatea de a avea parte de o campanie electorală deschisă, cu participarea cât mai multor viitori votanți, ca și pe aceea ca fiecare să meargă la secția de votare la care este arondat și să își exprime opțiunea.
Pentru cine ar fi,atunci, o tragedie această relaxare?- aceasta e întrebarea. Întrebare care, ar putea fi pusă mult mai direct astfel: „De cine vă temeți cel mai mult,domnule președinte și domnilor guWERNanți, de virus sau de votul românilor?”