Talentul proverbial de a expedia marile probleme în cheia minoră a simplificării nu a slăbit la români. Scăpați cu un milimetru din chingile izolării, dezbaterea națională s-a concentrat pe libertatea de funcționare a teraselor. Desigur, psihologia prispei, a băncuței de la poartă sau a dialogului peste gard cu vecinul, impregnate în gene, sunt transmise spre generațiile noi, care au crescut în filozofia terasei. Închise din rațiuni de protecție, terasele au ajuns să fie locul cel mai râvnit, visul de aur al eliberării. Mai mult, după presiunea pe care o pun pe autorități oamenii ținuți departe de terasele lor dragi, credem că de ele depinde în mod vital relansarea economiei. Economiștii, sociologii, psihologii și căutătorii de viitor în palmă au un domeniu de cercetare nebătut, putând să înceapă săpături academice pe tema „terasa la români”. Năvala spre Herăstrău a tineretului studios a fost mai puternică decât fluxul de vizitatori spre Piața Obor, și ea punct de interes; nici reluarea producției la Dacia nu a declanșat atracția reporterilor ca magnetul de la Funky. Faptul că avem acum un test mai sigur decât cele care fac diferența între pozitiv și negativ la infectarea cu COVID-19 reprezintă un avantaj secret de care dispunem în competiția mondială.
Până la un punct înțeleg și frustarea tinerilor ținuți pe bară două luni. Nu tu școală, nu tu facultate, nu tu serviciu! Singurele opțiuni de evadare au fost în acest arest la domiciliu plimbatul pisicilor de companie sau muncile agricole. Astfel, cele trei zile de vacanță oferite prin vidul legislativ al constrângerii au fost valorificate pe deplin. Dar și când se vor deschide de-adevăratelea! Atunci vom putea să dezbatem așezat relansarea noastră pe banii care nu mai vin ! Vom scoate de la arhivă programele promise de guvern, UE, FMI, BERD, BEI, din care curgeau trilioanele de euro, la care, de câte zerouri aveau, multe n-au mai încăput decât cu ele în față! Vom observa cum apoi terasele vor rămâne tot mai goale, clienții entuziaști rămași fără gologani, nemaiprimind cafele și berici pe caiet, ci doar pe banii care, vezi necaz, nu vor să cadă din cer, ca virusurile. Puși pe treabă sau cu burta pe carte, nu vor mai avea mult timp de pierdut. Uite-așa se va porni iar la drum. Anul zero al reclădirii va avea, să nu uităm, pornirea de pe terase! Așa se închide cercul. Unii se vor trezi pe prispă, la banca din fața porții, visând la terasele din vremea de aur a pandemiei.