La Jibou, lângă o splendidă grădină botanică, era acum vreo douăzeci- treizeci de ani o cârciumioară-„Gradina de vară dendrologică“ - ținută de o unguroaică cu bărbat valah (sau invers, nu mai țin bine minte).
Perechea, dincolo de cateva chestii ingrozitor de grele (felii de slanina groasa fierte-prajite in untura, osanza de porc topita, frecata cu sare, ceapa si ...smantana, carnati din slanina) facea din cand in cand cate o mancarica pe care o anunta, la douasprezece fix, pe copacul din fata intrarii. Avea cinci afise, in cinci culori, pentru cele cinci feluri de mancare ale casei, „ca sa nu mai piarda domnii timpul cu cititul“.
Cand se afisa pancarta verde, „tocana taraneasca de purcel“, apareau imediat cele doua masini ale militiei din oras, ticsite, veneau in tromba Dacia primarului, Opelul chirurgului, mereu cu ginecologul si tovarasul in civil, bicicleta dirigintelui postei, caruta de la deratizare-ecarisaj etc.
El, „gestionarul“, aducea blidele cu mancare in fata, pentru flamanzii de rand, asezati la cele patru-cinci mese ale gradinitei inconjurate de niste tuia pricajiti, iar ea, „tovarasa chelner“, le ducea pe cele din spate, de la „separeuri“, langa cocinile de porci, unde se inghesuiau, invizibili, privilegiatii.
............................
Citește povestea mai departe și află detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI