Între 5 și 7 mai, patru dintre vitrinele galeriei de artă contemporană și design Galateca s-au transformat în scena unui spectacol „work in progress” semnat de unii dintre cei mai avangardiști și reprezentativi creatoriai scenei performative: Bobi Pricop, Mihai Păcurar, Teona Galgoțiu, Simona Dabija, Eduard Gabia,Kinga Ötvös, István Téglás. O producție originală marcacreart/Teatrelli&Galateca, susținută de UniCredit Bank&JTI, care încearcă să caute răspunsuri la o serie de întrebări esențiale pentru universul artistic în contextul schimbărilor majore din ultimul an - Ce sens are arta în lumea de acum, modificată fundamental de niște consecințe care nici măcar nu s-au cristalizat încă? Există o utilitate a ei, posibil de dovedit sau cuantificat?
Căutarea răspunsurilor, urgente sau nu, începe într-un spațiu expus și, totodată, protejat, comunicarea dintre interior și exterior fiind și ea explorată prin contradicții: patru performeri - Simona Dabija, Eduard Gabia, Kinga Ötvös, István Téglás - izolați în patru vitrine separate observă fluxul oamenilor din stradă, de care sunt, la rândul lor, observați.
Un performance work in progresscolectivdespretransformări, întrebărișineliniștiartistice:
„INT. EXT. e despre cum neregăsimcunoișicuceilalți, fragilitate, anxietate, nesiguranțe, neliniștișiîntrebărifărărăspuns. Despre proteste interioareșitransformăriledinnoi. Despre ce șicâtne-a costatacestultiman, reechilibrareșiposibilitatea de a stabili o conexiunedirectă, nemediată.”, mărturiseșteBobi Pricop.
Mihai Păcurar: „Pentru mine acest proiect reprezintă oportunitatea de a aborda o serie de întrebări care mi-au dat târcoale în ultimul an: Cum se schimbă felul în care comunicăm în condițiile nou instaurate? Reușim să comunicăm cu adevărat dincolo de bulele noastre? Cum putem defini și apoi împărtăși cu ceilalți utilitatea actului artistic pentru societate?”
Teona Galgoțiu: „Întâlnirile prin care am construit performance-ul au reușit să-mi tempereze un pic vârtejul din cap, provocat de întrebările copleșitoare pe care mi le-am tot pus în ultimul an în legătură cu locul artei în situații de criză și (im)posibilitatea artiștilor de a contribui la schimbare. Asta cred că s-a întâmplat în primul rând pentru că ne-am expus experiențe destul de intime (foarte asemănătoare din anumite puncte de vedere și contradictorii, din altele) și am încercat să le dăm o formă care să deschidă un dialog cât mai direct cu publicul, fie că e vorba de cei care trec întâmplător prin fața vitrinelor și sunt provocați să-și pună întrebări noi, fie de cei care și le pun deja de mult timp.”
Simona Dabija: „Este vorba despre statutul artistului în pandemie și despre cum acesta este scos din context și trebuie să lupte pentru a-și crea singur contextul. Momentul meu se leagă de acest lucru, mai exact vorbește despre modul în care scoți lucrurile din context și le dai un alt înțeles, despre modul în care trebuie să ne creăm singuri cadrul, pentru ane putea exprima liber.”
Eduard Gabia: „Urmăresc de cevavremecursuri, tratate, conferințedesprecomportamentuluman. Despre ceea ce ne face săacționăm, care suntimpulsurileșimotivațiileapriori unei acțiuni. Și, nu înultimulrând, cum percepemacțiunilecelorlalți. Pentruacestcadru am ales sătraducîntr-un limbaj corporal o conferință a unui om de știință care pare că a ajunssăpunăfoartemulteinformațiiînlegătură, astfelîncâtsăajungăsăofere un spectrudestul de largșiconvingătorasupracomportamentuluiuman. Aceastătraducereeste o interpretareartistică a unor date șiexperimentereale. Traducereapierde din claritate, daroferăposibilitateaunui alt comportament. Comportamentul artistic.”
Kinga Ötvös: „Mă interesează conexiunea cu oamenii, chiar dacă este mediată. Iar în vitrină se întâmplă ceva similar experiențelor noastre artistice din ultima vreme, când am funcționat aproape exclusiv pe Zoom sau în online – există acest zid, prin care vezi, dar efortul de a crea conexiunea cu oamenii este mult mai mare”.
István Téglás: „Cred că e foarte binevenit proiectul acesta. Ceea ce încercăm noi aici este să căutăm o definiție pentru condiția artistului. Ce se întâmplă în această vitrinăeste exact ce simțim noi ca artiști – că s-a pus acest zid de sticlă, peste care nu poți trece și care te forțează să interoghezi modul în carepercepi lucrurileprin acest zid: înțelegi sau nu, te irită sau, dimpotrivă, îți place? Oricare ar fi răspunsul însă, este evident mult mai dificil să pătrunzi în universul artistului în acest mod decât este atunci când stai în public, iar contactul cu artistul de pe scenă este nemediat.”
Ultima reprezentație este programată vineri, 7 mai, în intervalul orar 14.00 – 16.00.