Primele alegeri de dupa Marele Razboi de Reintregire a Neamului, cele din 1922, s-au facut fara a avea o unitate, in ceea ce priveste modul lor de desfasurare, pe intreg teritoriul tarii. Era nevoie de timp pentru ca sa se niveleze, printr-o legislatie adecvata, activitatea electorala si in provinciile care fusesera inglobate, natural, firesc, istoric, in Regatul Romaniei, in 1918, sa se ajunga la un numitor administrativ (si electoral) comun.
De altfel, in 1922 nu s-au tinut decat alegeri parlamentare, la nivel local preferandu-se numirea primarilor si a prefectilor, iar nu alegerea lor. In 1926, insa, cum intre timp fusese adoptata o noua Constitutie si fusesera votate legi organice, unitare, lucrurile stateau (sau ar fi trebuit sa stea) complet diferit. Alegerile din 1926, deci, se fac sub auspiciile organicitatii si ale unitatii legislative. Pentru prima data dupa 12 ani, se organizeaza alegeri comunale. Consiliile comunale alese vor lua locul comisiilor interimare numite, iar in loc de a fi administrate, ca pana atunci, de organele autoritatii centrale, orasele si satele vor putea (din nou) sa se gospodareasca singure.
"Izvorul fraudelor electorale"
18 februarie 1926 avea sa fie data de la care incepand viata comunala, in Romania, intra pe un fagas normal. In epoca au existat numeroase intrebari si dezbateri. De ce data alegerilor comunale a fost fixata atat de devreme (ea a fost anuntata pe 22 ianuarie), cand ramasesera nici patru saptamani pentru pregatirea lor? "Ce inseamna, dupa atatia ani de zabava, zorul acesta neasteptat?" - se intreba jurnalistul Iosif Nadejde, unul dintre criticii acizi ai regimului liberal. "Sa fi iesit deodata la iveala tot vitiul ce sta la baza comisiunilor interimare numite de guvern si atarnand numai de el?" Si tot el este cel care ne da raspunsul: ...................