Însă, pentru că populația locală nu vrea să plătească taxe și impozite pe clădiri ca la oraș, USR-iștii propun ca aceste dări să rămână, timp de zece ani, la același nivel cu cel prezent. Legea s-a lovit de avizul negativ al Consiliului Economic și Social, care subliniază că inițiatorii nu spun ce se va întâmpla cu instituțiile administrațiilor locale înghițite de orașele mari și ce statut vor avea angajații acestora.
Este vorba despre 28 de deputați și senatori de la USR, printre care îi regăsim pe celebrii Iulian Bulai, Cristian Seidler și Emanuel Ungureanu, care propun completarea legii 227/2016l privind Codul Fiscal, în sensul introducerii, la articolul 457, a unui nou alineat, conform căruia „pentru clădirile amplasate în localitățile de rang IV sau V, după modificarea, prin unificarea cu un oraș sau municipiu ori prin înglobarea în cadrul unui oraș sau municipiu, a rangului localității la rangurile III, II, I sau 0, se va păstra coeficientul de corecție corespunzător rangului IV sau V pe o perioadă de 10 ani de la modificarea rangului”.
Proiectul de lege este motivat de faptul că „expansiunea marilor orașe și creșterea densității populației din acestea duce accentuat la creșterea prețului terenului din intravilan”, fapt care „determină fenomenul de absorbție sau exurbație, orașul extinzându-se dincolo de limitele sale administrative, în unitățile administrativ-teritoriale din imediata vecinătate”.
„Comunele-satelit”, invocate ca pretext
În opinia celor de la USR, așa apar „comunele-satelit”, care sunt denumite și „dormitoare”, deoarece o parte semnificativă a locuitorilor lor își desfășoară activitatea profesională sau educațională în oraș, dar au domiciliul în comunele respective. „Avem de-a face cu niște comune în care blocurile de locuințe se ridică într-un ritm alert, fără rigorile unui oraș mare, în care se poate ajunge la orele de vârf după zeci de minute de stat în trafic și care depind de orașul al cărui satelit sunt”, se arată în expunerea de motive.
Parlamentarii progresiști mai adaugă că aceste comune „ar putea alege unificarea cu orașul, dar asta ar duce automat la modificarea rangului unității administrativ-teritoriale și, în consecință, a valorii impozitului pe imobile”. Modificarea rangului unei localități se face prin lege, însă cu acordul populației, exprimat prin referendum.
Conform documentului citat, în România, stabilirea impozitului pe imobile se face și în funcție de rangul pe care localitatea îl are. Sunt șase ranguri: 0 pentru Capitală, I pentru municipiile de importanță națională, II pentru municipiile de importanță interjudețeană, III pentru orașe, IV pentru sate reședință de comună și V pentru sate component ale comunelor sau care aparțin de muniții și orașe.
Impozitul i-ar face pe locuitori să refuze statutul de oraș
Diferența de impozit pe clădiri în cazul modificării rangului comunelor și satelor, prin aducerea lor la rang de oraș sau de municipiu, este cea mai mare. Cei de la USR susțin că acesta este și motivul pentru care populația unei astfel de localități refuză unificarea cu orașul al cărei satelit este. „Rămase la rangul de comună, administrațiile acestor localități nu vor simți presiunea de a duce localitatea la nivelul cerut de lege pentru localitățile cu mai mulți locuitori, trecute deja în urban”, se mai arată în expunerea de motive, unde se precizează și care ar fi beneficiile: paturi în spitale, școli, licee, săli de spectacole, stadioane, hoteluri, străzi asfaltate, apă și canal”.
CES arată, în avizul negativ acordat, haosul care s-ar produce dacă această lege ar fi adoptată
Oricât de interesant ar suna aceste propuneri, Consiliul Economic și Social îi aduce pe cei de la USR cu picioarele pe pământ. În avizul negativ acordat, CES arată că propunerea legislativă „nu precizează modul în care ar putea fi unificate cu un oraș sau cu un municipiu sau înglobate în cadrul unui oraș sau municipiu comunele limitrofe, întrucât, prin unificare sau înglobare, aceste comune ar dispărea ca entități administrative”.
De asemenea, arată CES, nu este precizat cum ar putea continua activitatea autorităților și instituțiilor administrației publice, care ar fi statutul personalului din cadrul acestora și care ar fi răspunderea administrativă în condițiile unificării sau înglobării comunelor în orașe sau municipii.
Consiliul Legislativ atrage atenția, la rândul său, că propunerea are un alt viciu. Anume, acela că nu prevede o dată de la care să intre în vigoare aceste modificări.
Legea a intrat la vot, la Senat, în data de 8 iunie, cu raport de respingere, fiind picată. Din cei 93 de senatori prezenți, 61 au votat pentru adoptarea raportului de respingere, 31 au votat împotriva raportului de respingere, iar unul s-a abținut. Pentru această lege au votat doar 21 de senatori USR și un 10 senatori AUR. Legea a ajuns la Camera Deputaților, care este for decizional.