Fără de sfârșit sunt drumurile Balcanilor, în poveste! Și neasemuite sunt personajele care călătoresc pe aceste drumuri, în rădvane trase de șapte cai, făcând popasuri pe la hanuri de răscruce, prin cârciumi și prin cele case boierești, unde bucatele fierb pe plite, se coc în role și se frig deasupra jarului – fiecare după parapontul și dichisul lui.
Ei, și-n această lume, cu pestriță viermuială de ifose și langori, și-au aflat locul doi călători. Nu de orice fel! Nicidecum! Doi călători la fel de pitorești ca și târgurile, orașele și satele prin care peregrinează și/ori benchetuiesc, deosebindu-se de alții (poate) asemenea prin aceea că poartă cu ei, legate cu o sforicică de brâu, caietele de rețete, călimările și penele bine ascuțite.
Ei sunt, dacă vreți, cronicarii gastronomi ai unor epoci succesive… și savuroase… de prin Evul Mediu otomănit până-n interbelicul europenizat. Pentru ei, gusturile bune nu au granițe și singureșe frontiere pe care le cunosc sunt cele ale stomacului prea îndestulat.
Dacă vi s-au cam lungit urechile de foame citind acestea de până acum, atunci se cuvine să vă liniștesc. De-acum intrăm în pâine… Ba, pardon… în carte. În cartea cu rețete a celor doi pe care abia ce i-am pomenit.
......................
Citește mai departe AICI și află rețetele-pretext de călătorie