Marți, 26 ianuarie, Titus Corlățean, președintele Comisiei de politică externă a Senatului, a fost ales, cu unanimitate de voturi, vicepreședinte al Comisiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei(APCE) pentru alegerea judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Importantă funcție europeană pe care domnia sa a deținut-o și în anul precedent, așa încât acest vot confirmă aprecierea de care se bucură diplomatul și juristul Titus Corlățean datorită competenței și rigorii cu care și-a onorat mandatul. De aceea, sunt convins că, în mediul nostru juridic și,deopotrivă, în cel diplomatic, acest fapt este primit cu satisfacție și cu încredere, el reprezentând și o recunoaștere a plusului de valoare pe care țara noastră îl aduce în cadrul instituțiilor Europei Unite.
Nu știu,însă, cum a primit această veste domnul pseudo-președinte Klaus Iohannis. Adică dacă l-a bucurat sau…dimpotrivă. Avansez această supoziție rezonabilă de notorietate fiind faptul că, în repetate rânduri, domnia sa și-a exprimat rezerve categorice față de Titus Corlățean. „Rezerve” este puțin spus, de vreme ce domnul chiriaș din Dealul Cotrocenilor nu a pierdut nici-o ocazie ca să îl numească pe Titus Corlățean „artizanul catastrofei de la alegerile din străinătate”. Alegeri care nu au fost niște alegeri printre altele ci exact cele din 2014, în urma cărora primarul Sibiului era înscăunat în funcția de Președinte al scumpei noastre patrii.
În acest context, consider că nu este lipsit de interes să ne reamintim și că, datorită unor nereguli înregistrate în procesul de votare din străinătate,dar, mai ales, printr-o scenarită foarte rău intenționată,anumite cercuri de interese și de influență au încercat să arunce vina exclusiv în seama Ministerului de Externe. Fapt care, pe bună dreptate, l-a revoltat pe titularul portofoliului,Titus Corlățean, determinându-l să demisioneze în semn de protest. Cât de lipsită de temei era această acuzație s-a dovedit mai târziu, în anul 2018, când procurorii anticorupție au decis clasarea dosarului. Decizie care nu l-a determinat,însă, pe pseudo-președintele Klaus Iohannis să scoată din repertoriul său propagandistic, încrâncenat anti-PSD, clișeul cu vinovăția lui Titus Corlățean. Așa încât, în iunie 2019, când primul ministru Viorica Dăncilă l-a propus să fie numit vicepremier pentru implementarea parteneriatelor strategice, domnul pseudo-președinte a sărit în sus de trei coți și a declarat că Titus Corlățean „nu se bucură de o reputație neștirbită, cerință esențială pentru exercitarea demnității de vice-prim ministru”. Făcând această gravă afirmație numai și numai pe baza acuzației pe care o invalidase cu un an înainte DNA.
Lucru pe care, cu siguranță, îl știa și pseudo-președintele și poate că tocmai de aceea a avut nevoie să facă mențiunea că persoana care va fi propusă ca să ocupe o asemenea demnitate „trebuie să aibă un ridicat nivel de competență și experiență în domeniul juridic”. Să nu fi știut pseudo-președintele Klaus Iohannis că Titus Corlățean avea la activ o solidă experiență diplomatică pe care a acumulat-o ca diplomat în cadrul Misiunii Permanente a României la Strasbourg și ca deputat în Parlamentul European? Foarte rău dacă nu a știut, dar mai rău dacă a știut și a ignorat această realitate! Cât privește”competența și experiența în domeniul juridic” la care domnul pseudo-președinte făcea apel cred că i-ar fi fost de mare folos să mai cunoască și faptul că Titus Corlățean este autorul unor apreciate lucrări care tratează probleme complexe de cert interes și de actualitate. Dintre care, una se numește „Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului” și a apărut în anul 2011 la editura „Universul Juridic”.
Punând,așadar, în balanță aceste două stări de fapte ne întrebăm: cine a avut și cine nu a avut dreptate în ceea ce îl privește pe Titus Corlățean? Cei care, ieri, l-au votat, în unanimitate, ca vicepreședinte al unei importante comisii a APCE sau cel care, în iunie 2019, a respins, cu nemăsurată încrâncenare, numirea sa ca vicepremier pentru implementarea parteneriatelor strategice ale României? Ca element adjuvant, luați vă rog în calcul și această întrebare: care ar fi fost parteneriatele strategice ale României pe care le-ar fi promovat vicepremierul Titus Corlățean și care ar fi fost cele pe care nu le-ar fi promovat?