Scriam de la ferma fratelui meu, inginer în Detroit, care a înțeles din timp că doar el își poate sprijini familia prin mijloace ce nu mai țin de Guvern. Așa a ajuns să-și cumpere cu credit o fermă de animale și să-și asigure mare parte din alimentație din producție proprie. Îmi amintesc cum înainte de 1990, guvernul bulgar oferise multor familii care locuiau în Sofia loturi de pământ în afara orașului, care, gospodărite, asigurau produse proaspete ocolind astfel piața de legume și fructe. Țin minte cum primăria din Oradea, de exemplu, făcuse același lucru. Bărbații, mai ales, se adunau sâmbătă spre seară și duminică la „lot” unde munceau în „agricultură” și apoi se grozăveau cine are roșiile cele mai mari și zmeura cea mai coaptă. Mii de loturi au fost distribuite. Și se vedea. Apoi, cei mai mulți aveau rude la sat. Acolo creșteau ceea ce le îngăduia legea. Asta însemna muncă, muncă și iar muncă. Este una din soluțiile la îndemână pentru a supraviețui în aceste vremuri. Nu toți au înțeles sau înțeleg asta. Dar cei care au făcut-o au un strop de siguranță a vieții în plus față de ceilalți. Totul este scump și va fi și mai scump. Veniturile care acum par a fi suficiente, în scurt timp nu vor mai ajunge unui trai decent. Pagina noastră are o mare calitate, face ca toți cei care o citesc să urmeze exemplul celorlalți. Suntem, cu adevărat, o mare familie. Familia celor cu Jurnalul sub braț. Oameni gospodari de toate profesiile. De la medici care așteaptă sfârșitul de săptămână pentru a merge două zile „la grădină” unde se îngrijesc de livada lor personală până la tineri IT-iști care sapă și lucrează în curtea lor în care au cultivat legume. Acești oameni fac parte din categoria celor care au înțeles că un salariu bun azi poate fi un salariu insuficient mâine. A reapărut pe buzele noastre cuvântul „economie", acea vorbă împotriva risipei. Oamenii au înțeles că Planeta trece prin una din cele mai grele perioade ale existenței ei. Schimbările vor fi de neînchipuit, așa că oamenii vor fi nevoiți să se întoarcă la calm, chibzuință și muncă întreită. Noi românii suntem căliți. Am mai trecut prin vremuri grele, poate și mai grele, așa că ne vom acomoda mai ușor decât alte nații. Trebuie să folosim această „experiență” pe care o avem în gena noastra, ca popor. Românul face parte din acel neam de pe fața pământului „care nu se lasă”. Care a trecut și va trece peste marile încercări ale vieții, de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze. Pentru că așa suntem noi.
Dragii mei cu Jurnalul sub braț, am încredere în mine și am încredere în voi, iar pagina noastră vă va susține, vă va încuraja, iar asta ne va apropia și mai mult. Pe vinerea viitoare dragilor, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!