Aceste semne ale unui parteneriat în care China negociază de pe poziție de forță au fost dezvăluite de un fost ministru adjunct rus al Energiei.
„Este destul de clar că Rusia nu poate realiza profituri din exportul de gaze către China”, a mai precizat, pentru publicația „Newsweek”, Vladimir Milov, care a ocupat această funcție între lunile mai și octombrie 2002, în timpul primului mandat prezidențial al lui Putin. În prezent, Milov este o figură marcantă a opoziției rusești din străinătate.
El a mai spus că perspectiva ca „Gazprom”, una dintre cele mai mari companii mondiale de gaze naturale listate la bursă, să poată rămâne un generator principal de venituri pentru economia Rusiei și pentru mașinăria militară a lui Putin „este moartă, în momentul de față”.
Mână de fier, în mănușă de catifea
Putin a lăudat legăturile sale strânse cu omologul lui chinez, Xi Jinping, iar întâlnirea celor doi lideri, de luna trecută, a avut loc după ce schimburile comerciale dintre Rusia și China au atins un nivel record de 240 de miliarde de dolari, anul trecut, cu mai mult de un sfert față de 2022.
Cu toate acestea, Beijingul negociază dur în privința conductei „Power of Siberia 2”, ce leagă piața chineză de câmpurile de gaz din vestul Rusiei, care aprovizionau, până nu de mult, Europa. De altfel, Moscova spera să compenseze prin acest proiect piața profitabilă, dispărută în mare parte după lansarea agresiunii rusești în Ucraina.
„Gazprom” a restricționat fluxurile de gaze către Europa la jumătatea anului 2022, într-o încercare a Kremlinului de a exercita presiuni asupra aliaților Kievului și, în același timp, într-un gest de răzbunare atât față de sancțiunile occidentale, cât și față de susținerea Ucrainei de către majoritatea covârșitoare a țărilor din blocul comunitar european.
UE a reușit să găsească însă suficiente surse alternative de energie, chiar dacă țări precum Austria și Ungaria se bazează în continuare pe gazul rusesc.
În acest context, Beijingul dorește să cumpere doar o fracțiune din capacitatea anuală planificată pentru „Siberia 2”, de 50 de miliarde de metri cubi de gaz, a relatat publicația „Financial Times” (FT), citând trei surse familiare cu acest subiect.
Într-un semn clar al rolului său de partener principal în relația dintre cele două țări, China cere, de asemenea, prețuri apropiate de cele interne, puternic subvenționate, ale Rusiei.
În lipsa unei alte rute terestre pentru exporturile Rusiei de gaze, „Gazprom” va trebui probabil să accepte condițiile Chinei, mai remarcă FT.
Eșecul „Gazprom”
Luna trecută, Milov a realizat un raport pentru Consiliul Atlantic, care subliniază modul în care baza de producție de gaze din amonte a „Gazprom” este izolată, din cauza lipsei infrastructurii care să conecteze câmpurile din vestul Siberiei cu piețele alternative din Asia.
Raportul său a citat, de asemenea, eșecurile „Gazprom” în privința construcției de uzine de GNL (gaz natural lichefiat) pentru a redirecționa resursa de energie.
Milov a declarat că anunțul de luna trecută privind pierderile din 2023, în valoare de 6,9 miliarde de dolari, ale Grupului „Gazprom”, care include și afaceri în domeniul petrolului și energiei, „este cea mai mare dovadă de până acum că exporturile de gaze către China sunt generatoare de pierderi”.
„Cea mai mare parte a gazului produs face parte, din punct de vedere geografic și economic, din Europa, așa că singurul model care avea sens de fapt pentru «Gazprom» era să fie un furnizor important pentru piața europeană, acolo unde au fost generate toate profiturile!”, susține Milov.
„O restabilire semnificativă a livrărilor de gaz rusesc către Europa este foarte puțin probabilă. Odată ce livrările au fost întrerupte, din rațiuni politice, nu văd nicio perspectivă de revenire. Nu există un alt model alternativ”, mai spune el.
FT a relatat că Beijingul plătește deja Rusiei mai puțin pentru gaz decât celorlalți furnizori ai săi, cu un preț mediu de 4,4 dolari pe milion de unități termice britanice (BTU), față de 10 dolari pe milion de BTU pentru Europa.
Ziarul a mai dezvăluit că un acord privind gazoductul a fost una dintre cele trei solicitări pe care Putin i le-a făcut lui Xi luna trecută, iar absența directorului general al „Gazprom”, Alexei Miller, la vizita de stat nu a trecut neobservată, având în vedere rolul său esențial în negocierile cu Beijingul.
Cererea Chinei pentru gazele importate ar putea ajunge la 250 de miliarde de metri cubi de gaze naturale (bcm) până în 2030, față de mai puțin de 170 de miliarde de metri cubi anul trecut, potrivit Centrului pentru Politici Energetice Globale al Universității Columbia, care susține că această solicitare ar putea fi satisfăcută în cea mai mare parte prin intermediul contractelor existente pentru aprovizionarea cu gazoducte și prin GNL.