„Spărgătorul de nuci”, cea mai frumoasă poveste de balet pentru copii, pe scena Operei Naționale București
Opera Națională București prezintă miercuri, 15 ianuarie 2020, începând cu ora 18:30 spectacolul de balet „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia lui Oleg Danovski, adaptarea regizorală și coregrafică poartă semnătura lui Oleg Danovski Jr., scenografia a fost realizată de către Andreea Koch. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Iurie Florea.
Coregraful Oleg Danovski Jr., despre spectacolul „Spărgătorul de nuci” de pe scena Operei Naționale București: „Spărgătorul de nuci prezintă o poveste între realitate şi visul Clarei în noaptea de Crăciun, un balet plin de magie, culoare, fascinaţie, dinamism și, totodată, cel mai așteptat spectacol de balet din preajma sărbătorilor de iarnă. Mă bucur foarte mult că în an centenar am reușit să colaborez cu Opera Națională București, oferind din tot sufletul acest minunat spectacol, care, din păcate, lipsea din repertoriu de mai mulți ani.
Am descoperit aici balerini și maeștri talentați, profesioniști și dedicați, așa cum este necesar să avem pe prima scenă a țării. Timpul a fost scurt, dar am reușit împreună în doar două luni să realizăm un spectacol pe care cu siguranță publicul îl așteaptă cu nerăbdare și entuziasm.
Invit cu drag publicul Operei Naționale București să descopere tărâmurile magiei, să trăiască povestea alături de personaje şi să fie martori ai acestui balet feeric, original montat de Oleg Danovski .”
Ceaikovski a început lucrul asupra creației sale „Spărgătorul de nuci” în luna ianuarie a anului 1892, iar în martie lucrarea a fost terminată, dând dovadă de o ireală forță inspiraţională ce a creat o capodoperă, în care muzica și dansul se împletesc într-o perfecțiune desăvârșită.
Celebrul balet „Spărgătorul de nuci” a cucerit publicul spectator de toate vârstele chiar de la premiera mondială de pe scena Teatrului Imperial Mariinski, Sankt Petersburg, ce a avut loc pe 6 decembrie 1892. Piotr Ilici Ceaikovski a devenit astfel compozitorul care a bucurat inimile copiilor de pretutindeni în prag de sărbătoare, oferindu-le cel mai frumos cadou: o poveste de basm cu o tradiție lirică ce continuă să anunțe și astăzi sărbătorile de iarnă, cu exaltare și pe partituri fermecătoare.
Datorită succesului de care s-a bucurat, celebrul balet a fost transpus de-a lungul anilor cu succes în filme artistice, desene animate sau balet pe gheață, partitura compozitorului rus având la bază basmul omonim semnat de Alexandre Dumas. Povestea de iarnă ne aduce în atmosfera de basm în care dansul, emoția și simfonia se întregesc într-un vals de vis.
Mihnea Ignat, invitat la pupitrul dirijoral din „Nunta lui Figaro”
Opera Națională București prezintă joi, 16 ianuarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart. Regia poartă semnatura lui Alexander Rădulescu, scenografia a fost realizată de către Adriana Urmuzescu, maestru de cor Daniel Jinga, asistent de regie Ştefan Neagrău. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Mihnea Ignat în calitate de invitat al primei scene lirice a țării.
Opera „Nunta lui Figaro” a fost compusă în lunile martie și aprilie ale anului 1786. Ideea unei opere inspirată de piesa lui Pierre Beaumarchais, care crease scandal în Franța, a aparținut atât compozitorului cât și libretistului Lorenzo Da Ponte. Acesta a povestit într-o scrisoare adresată unui prieten: „Nu isprăvesc să scriu cuvintele și Mozart le si concepe muzica”.
„Nunta lui Figaro” este prima operă la care au colaborat Mozart cu libretistul Lorenzo Da Ponte. Cei doi au mai realizat împreună operele „Don Giovanni” și „Così fan tutte”. Mozart a fost cel care i-a adus lui Da Ponte o copie a piesei lui Beaumarchais, iar acesta a transpus-o într-un libret în numai 6 săptămâni, traducând textul în italiană, punându-l în versuri și excluzând toate trimiterile politice. Libretul a primit în final aprobarea Împăratului Joseph al II-lea, iar premiera a avut loc pe 1 Mai 1786 la Burghtheater Wien. În pofida succesului, s-au jucat doar 9 reprezentații. Acestea aveau o durată de 4 ore, iar publicul entuziasmat solicita deseori bis-uri care dublau acest timp. Se pare că, Împăratul a emis o hotărâre în legătură cu numărul de bis-uri ce puteau fi acordate în cadrul unei reprezentații cu „Nunta lui Figaro”. În 1789 spectacolul a fost reluat, Mozart și Da Ponte au adus mici modificări muzicale, adaptând partitura pentru interpretarea rolului Susanna. Una dintre marile iubiri ale lui Mozart se spune că a fost interpreta de la premieră a rolului Susanna din „Nunta lui Figaro”, Nancy Storace.
„Trubadurul” lui Verdi, la început de an pe scena Operei
Opera Națională București prezintă vineri, 17 ianuarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Trubadurul” de Giuseppe Verdi. Regia, decorurile, costumele și luminile poartă semnătura lui Mario De Carlo. Asistent scenografie Andreea Koch, Corul Operei Naționale București a fost pregătit de către Daniel Jinga. Asistent regie Alex Nagy. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Iurie Florea.
„Trubadurul” lui Verdi este una dintre operele sale cele mai intense, mai dramatice şi, paradoxal, accesibile publicului. Titlul a reprezentat încă de la premiera ce a avut loc la Roma în 1853 un succes de proporţii şi s-a păstrat de atunci în stagiunile tuturor marilor opere de pe mapamond, fapt ce validează încă o dată valoarea partiturii compozitorului italian, dar şi interesul publicului pentru această lucrare.
O poveste ce nu duce lipsă de personaje puternice în ambiţiile, dorințele şi pasiunile lor ce se înfruntă sau se dăruiesc cu nebunia tinereţii, a curajului sau a iubirii. Cu toate aceastea, decorul acestor destine este împânzit de orgolii şi uneltiri de răzbunare, ce intensifică şi mai mult flacăra existenţei şi sentimentelor lor. O istorie de dragoste captivantă, născută la intersecția a două lumi: cea nobiliară și cea a nomazilor.
Verdi a preluat din subiectul istoric ce reflecta răscoalele antifeudale ale orașelor spaniole din secolul al XV-lea câteva aspecte focalizându-și intriga pe drama psihologică a personajelor principale. Doi frați, Contele de Luna și Manrico, trubadurul, furat de Azucena încă din fașă, împărtășesc o dragoste comună pentru Ducesa Leonora. Cu toate că cei doi nu cunosc secretul despărțirii lor. Leonora îl iubește pe trabadur, însă surprinși de Contele de Luna, duelul dintre cei doi este iminent. Leonora, neștiind deznodământul luptei, dar auzind zvonul că Manrico a fost ucis de gărzile contelui, își jură să se călugărească. Iubitul ei trubadur, ce a scăpat cu viață, o caută la mânăstire pentru a fugi împreună. Armata Contelui de Luna asediază ascunzătoarea îndrăgostiților, iar bătrâna Azucena, cautându-și fiul în tabăra inamică, ajunge să fie prinsă și condamnată la moarte. Încercând să își salveze mama, Manrico este capturat și aruncat în închisoare. Disperată, Leonora îi promite Contelui că se va căsători cu el în schimbul libertății lui Manrico. Crezându-se învingător, Contele are o surpriză. Leonora preferă să se otrăvească și moare în brațele iubitului ei, dovedindu-i nemărginita fidelitate. Orbit de furie, contele o forțează pe Azucena să urmărească execuția lui Manrico. La sfârșit, bătrâna țigancă îl anunță că, de fapt, și-a ucis fratele.
Recital „Opera la matineu. Cafea și muzică” în foaierul Operei Naționale
Opera Națională București prezintă sâmbătă, 18 ianuarie, începând cu ora 11:00 „Opera la matineu. Cafea și muzică”.
Recitalul din foaierul Operei Naționale București aduce mai aproape de public soliștii primei scene lirice a țării acompaniați la pian de către Ioana Maxim. În program se vor regăsi arii celebre din opere din repertoriul curent al Operei Naționale București, dar și lucrări importante care se regăsesc mai rar în programul teatrelor lirice.
Conceptul cafea și muzică a pornit de la ideea că opera și cafeaua au la bază povești de legendă. Un exemplu în acest sens este „Don Giovanni” opera compusă de geniul Wolfgang Amadeus Mozart, bazată pe legenda lui Don Juan și începuturile utilizării cafelei sunt învăluite în legendă. Se spune că șeicul Omar din Mocha, Yemen, care, exilat fiind într-o peșteră, a încercat să mănânce din fructele arbuștilor de pădure aflați în apropiere, dar a descoperit că sunt amare. Pentru a le îmbunătăți gustul, le-a prajit și le-a fiert, preparând o băutură parfumată și revitalizantă care l-a menținut în viață. Povestea „medicamentului minune” a ajuns la Mocha, Omar fiind rechemat printre oameni și făcut sfânt.
Din distribuție fac parte soliștii Mădălina Barbu, Veronica Anușca, Zsuzsana Cerveni, Adrian Dumitru, Stanca Maria Manoleanu, Cristina Maria Oltean, Marta Sandu Ofrim, Madeleine Pascu, Daniel Pascariu
Francesco Anile, invitat în „Cavalleria Rusticana & Pagliacci” în regia lui Ion Caramitru
Opera Națională București prezintă duminică, 19 ianuarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Cavalleria Rusticana & Pagliacci” de Pietro Mascagni - Ruggiero Leoncavallo. Regia poartă semnătura lui Ion Caramitru, scenografia a fost creată de Viorica Petrovici, iar conceptul light design-ului îi aparține lui Chris Jaeger. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta. Corul Operei Naționale București va fi pregătit de către Daniel Jinga.
Pentru acest spectacol regizorul Ion Caramitru vine cu o concepție nouă, ambele intrigi tratând gelozia umană și consecințele ei transpuse într-un realism puternic, după cum însuși declară: „Există în spectacolul de operă subordonat până la perfecțiune muzicii (note, măsuri, arii, balet, cor) un spațiu foarte generos pentru un soi de realism magic al spectacolului. Cu cât este mai mare convenția, cu atât mai mare libertatea. Este vorba despre realism de la început până la sfârșit. Nu vă lăsați înșelați de iluzia artei artistului. Cavalleria Rusticana se desfășoară în culori de alb și negru, Pagliacci se petrece într-un decor colorat; costume, scenă, decor palpabil, dar ambele ascund o crimă din gelozie.”
Fiind unul din cele mai aplaudate titluri ale curentului verist, „Cavalleria rusticana” justifică prezența sa în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Inspirația cu care compozitorul a găsit textul literar, corespondentul muzical, plasticitatea imaginilor și caracterul pasionat al melodiei, tipic italiene, justifică gloria acestui titlu, cu care nu a rivalizat nicio altă creație a lui Pietro Mascagni.
„Pagliacci” este o operă în două acte compusă de Ruggiero Leoncavallo pe un libret propriu. Opera este una din lucrările care figurează în repertoriul permanent al teatrelor lirice de pretutindeni.
Cele două opere portretizează comunitatea muncitoarească, modestă din sudul Italiei într-o zi de sărbătoare romano-catolică, concentrându-se pe triunghiuri amoroase ce se dovedesc a se sfârși violent și mortal. Limbajul muzical franc, intens, rapid și economic al acestor povești tulburătoare așezate în lumea oamenilor ordinari au contribuit la nașterea stilului de operă verist.