RS Trophy este genul de maşină care, cu cât te enervează mai tare, cu atât îţi place mai mult. Să mă explic. Evident că totdeauna copilul din tine nu va putea fi mulţumit decât cu mulţi cai putere. RS Trophy îţi oferă acest lucru – nu mai puţin de 275 - care ies dintr-un motor turbo de doi litri benzină. Va trebui însă să apeşi cu mare grijă pe pedală, pentru că altfel vei avea senzaţia că ochii se lipesc de cerebel şi ceea ce va urma ai vazut doar în filmele Star Trek. „Warp 7 Mr Worf, please!”.
O dată cu motorul vin şi alte „probleme”. Direcţia, de exemplu. Este rigidă ca un cadavru uitat de primărie la morgă, ai nevoie de muşchi pentru a-i face faţă, dar dacă vroiai o maşină care să fie condus cu cotul stâng pe fereastră, e cazul să renunţi.
Cel mai mult şi mai mult vei aprecia, însă, suspensiile. Înainte de a urca la volan este bine să îţi faci o ecografie, să vezi dacă rinichii tăi sunt ok; dacă doctorul îţi zice, „da” nu te încrede prea tare. Pentru că dacă vei avea o singură piatră-pietricică, RS-ul o va scoate la suprafaţă. La aceasta contribuind, evident, nu numai suspensiile dar şi scaunele Recaro, extrem de subţiri. Este momentul în care urările tale de bine, de foarte bine şi chiar de excelent vor apela, în funcţie de drum, Primăria Generală, cea de Sector sau, de ce nu, Ministerul Transportului şi Infrastructurii.
Ce ne mai oferă RS Trophy? În afară de un zâmbet (să-i zicem rânjet, mai bine) de satisfacţie?
Un preţ decent pentru ce face. Consum de carburant diferit – practic între 7 şi 22 litri la sută, totul e posibil: e treaba ta dacă te crezi Wylie Coyote sau mergi la „consum”. A, da - încă ceva. O culoare de lansare, galbenă, care face toţi banii şi care strânge toţi taximetriştii cu Logan în jurul tău. Diferenţa e că tu eşti Big Bird, iar ei puişorii de pe felicitarea de Paşti.