"Autostrada cancerului"

Şoferii care vor circula pe tronsonul Turda - Gilău din Autostrada Transilvania trebuie să dea dovadă de mult curaj. Şi asta din cauză că sunt prezente unele substanţe atât de cancerigene şi în concentraţii atât de periculoase, încât cei care le manevrează poartă măşti de gaze.

La câţiva kilometri de Turda, 200 de oameni au lucrat cu măşti de gaze şi ochelari de protecţie pe faţă pentru a scoate 400.000 de tone de pâmânt, în efortul de a ecologiza zona de compusul numit hexaclorciclohexan (HCH), cunoscut ca lindan. Denumirea populară a produsului este DTT, dar nu e nici pe departe din acela cu care se dădea pe pui şi găini în anii lui Ceauşescu, ci unul mult mai nociv.

Substanţa e atât de toxică încât transportul ei prin oraşe sau sate este complet interzis. "În zona Turda se află şapte astfel de depozite de HCH, deşeuri de la fosta Uzină Chimică Turda. Este una dintre zonele cu cel mai mare risc din Uniunea Europeană", ne-a declarat unul dintre cei care lucrează la decontaminare, sub protecţia anonimatului. Ba, mai mult, cu 75.000 de tone, acesta este cel mai mare depozit de HCH din întreaga Europă, depăşind recordul de 50.000 de tone la care s-a lucrat lângă Bilbao, în Spania.

SUPRAFAŢĂ MULT MAI MARE
Toate reziduurile de la uzină erau aruncate în astfel de gropi. Problema a atras atenţia numai când s-a stabilit că Autostrada Transilvania trebuie să treacă pe aici. Terenul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri din România (CNADNR), în suprafaţă de circa 12.000 de metri pătraţi, a fost curăţat. Însă există alţi 5.000 de metri pătraţi care nu sunt proprietatea sa, dar care sunt şi ei plini de respectivul HCH şi de mercur. "Scoteam câte 30-40 cm şi făceam analize.

Şi tot aşa până când am constatat că o suprafaţă de 2.418 metri pătraţi conţine şi mercur. Şi nu mercur din ăla de termometre, ci pulberi foarte periculoase", spune un muncitor de pe şantier. Astfel s-a ajuns să se sape o groapă de 4,5 hectare cu o adâncime de 5 metri. Dar nu e de ajuns. Analizele de sol, confirmate şi la laboratoarele din Wesling, Germania, arată că substanţele se întind şi în afara suprafeţei pentru care s-a încheiat contractul.

DECONTAMINARE CU OCHELARI DE CAL
Stând strâmb şi judecând drept, oficialii statului au şi găsit rezolvarea. Să se facă un zid de beton între actuala groapa decontaminată şi restul depozitului scos la lumină, potrivit soluţiei magice găsite de CNADNR.

Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. O adresă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM), intrată în posesia Jurnalului Naţional, solicită "în regim de urgenţă" schimbarea planului. Se cere "modificarea proiectului iniţial în sensul renunţării la bariera de separare din beton şi analizarea şi prezentarea unor variante alternative; eliminarea şi evacuarea întregului depozit de materiale contaminate cu HCH; continuarea săpăturilor pe întreaga suprafaţă până la o limită inferioară, când analizele efectuate pe probele prelevate se vor încadra în limitele admise conform legislaţiei în vigoare".




Mingea se află astfel în curtea Ministerului Mediului şi a Guvernului, care ar trebui să dea bani şi pentru decontaminarea celorlalţi 5.000 de metri pătraţi. Iar autostrada va trece exact pe lângă acest depozit.
În privinţa substanţelor, legislaţia cere ca HCH să fie în limita a maximum 0,75 părţi pe milion (ppm). "Am avut concentraţii chiar şi de 141.000 ppm pentru asta", ne-a declarat o sursă. În privinţa mercurului, acesta trebuie să fie şi el de maximum 4 ppm. "Am găsit şi de 220 ppm", continuă însă sursa.

Iar pentru a vedea ce înseamnă asta în viaţa de zi cu zi, cei care lucrează la sit ilustrează exact. "Mirosul din zonă face ca aerul să fie irespirabil. E cam ca soda sau ca un sulf greu, pur, cu care te sufoci", spune unul dintre aceştia. Programul de lucru al muncitorilor era de trei ore, după care şase ore pauză. Totul, cu mască de gaze şi ochelari de protecţie, pentru că pur şi simplu îţi curg ochii acolo, explică unul dintre ei.

DRUMUL TOXINEI
Tot pământul contaminat este scos, după care e trecut prin nişte utilaje speciale şi tratat cu anumite substanţe chimice. În final, pământul este separat de pulberea otrăvitoare. Aceasta se umple în saci speciali de câte două tone, care apoi se urcă în tiruri etanşeizate. Un astfel de camion cară zece saci. Convoiul îi transportă în Germania. Ca să ajungă acolo nu trebuie să se oprească pe drum, trebuie să existe maşini de escortă în faţă şi în spate, şoferi de schimb şi un alt camion de rezervă care să preia încărcătura în cazul în care primul se defectează.

Totul se face numai cu aprobări speciale de la Ministerele Mediului din România, Ungaria, Austria şi Germania. Pe lângă aprobări, trebuie să fie anunţate vămile de intrare/ieşire, traseul, numerele maşinilor, datele persoanelor care alcătuiesc convoiul. Acesta este supravegheat permanent. În Germania, sacii se ard în cuptoare speciale. Cenuşa, la rândul ei, se înmagazinează în saline dezafectate, îmbrăcate în beton, şi care se află numai în Germania şi Franţa.

Decontaminarea pe primii 12.000 de metri pătraţi a fost făcută de Euroconstruct Trading 98, societate controlată de oamenii de afaceri Dan Besciu şi Sorin Vulpescu.