CREDITARE/Băncile, prinse în capcana imobiliară

Băncile sunt prinse de blocajul de pe piaţa imobiliară pentru că au creditat dezvoltatori imobiliari care acum nu mai au desfacere. Paradoxal, blocajul este cauzat chiar de bănci care nu mai au bani de la băncile-mamă.

Creditarea imobiliară este oprită. “Există în bănci un mare stoc de credite pe care nu le onorează, chiar dacă clienţii acceptă gradul de îndatorare propus. Sunt plimbaţi, amânaţi, pentru că băncile nu mai au surse de finanţare pe termen lung. Nu poţi să creditezi pe termen lung cu surse pe termen scurt. Până acum aveau înţelegeri cu băncile-mamă că le vor prelungi împrumuturile, acum însă sursele sunt incerte”, a declarat Nicolae Cintează, director direcţia de supraveghere a Băncii Naţionale a României (BNR). El a explicat că aceasta este principala problemă a băncilor, şi nu Regulamentul BNR prin care a modificat normele de creditare. Bancherii încercă acum să atragă banii de la populaţie, însă problema este că aceste plasamente sunt pe termen scurt, iar ei au nevoie de resurse pe termen lung, pe care nu le au.

Mai mult, aproape 12 miliarde de euro ar putea pleca din România într-un an dacă băncile-mamă nu-şi vor refinanţa liniile de credite. “E posibil ca într-un an 41% din cele 25 de miliarde de euro să plece. Însă sunt sume venite de la băncile-mamă care s-ar putea rostogoli”, a spus Cinteză.

STOC DE CONSTRUCŢII
ARB este interesată să continue creditarea, pentru că băncile au expuneri mari pe dezvoltările imobiliare şi pot rămâne cu stocuri de construcţii în bilanţuri. “Un preşedinte de bancă mi-a spus că a dat 4 miliarde de euro unui dezvoltator cu clauză de suspendare dacă dezvoltatorul nu prezintă precontracte să dovedească faptul că a încasat ceva. Acum i-a sistat creditul, pentru că nu a vândut nimic şi banca nu poate să crediteze pe stoc”, a explicat Cinteză la seminarul EU-COFILE, organizat de BNR, ARB şi Alpha Bank. Situaţia este îngrijorătoare, toată lumea doreşte deblocarea pieţei imobiliare prin creditare, însă, dacă ar fi bani, piaţa ar merge chiar şi cu actualele niveluri de îndatorare stabilite de BNR.

BNR CERE MAMELOR PLANURI
Este nevoie de identificarea unor surse care să întreţină creditarea. “Ieri am discutat cu un preşedinte de bancă care a obţinut o majorare de capital ca să-şi rezolve o astfel de problemă. Banca-mamă a venit cu banii, dar nu toţi o vor face”, a explicat oficialul BNR. “Noi încercăm să le cerem planuri alternative de lichiditate”, a spus Cintează, care a adăugat că banca-mamă preferă să trimită o scrisoare de conflict, în care se angajează să ofere lichiditate dacă fiica are probleme. “Nu este suficient, lichiditatea respectivă trebuie să fie calculată ca expunere pentru banca-mamă, să se găsească în bilanţul băncii-mamă”, a spus directorul Direcţiei de Supraveghere a BNR. El a explicat că există şi varianta în care banca să-şi găsească un creditor care să se angajeze că are o alternativă de creditare. Chiar în aceste zile, reprezentanţii BNR discută la Viena în comisiile realizate la nivelul UE şi despre cele trei bănci cu capital austriac, Erste, Raiffaisen şi Volksbank.

 

Restanţe la plată

O altă problemă este că ponderea creditelor afectate de restanţe de cel puţin un leu şi cel puţin o zi arată o tendinţă îngrijorătoare de creştere. A ajuns la 8,28% în septembrie 2008, iar tendinţa este îngrijorătoare, pentru că în nouă luni a crescut cu 2%, ceea ce este foarte mult. Din cele 852 de milioane de lei sume restante, peste 74% sunt creditele sub 20.000 de lei, deşi reprezintă circa 24% din creditele acordate populaţiei, conform statisticilor BNR. Ritmul de creştere a restanţelor depăşeşte de trei ori ritmul de creştere a creditelor.

Există însă bănci la care restanţele sunt de două ori mai mare decât media din sistem. Ca măsură, BNR a limitat creditarea pentru aceste bănci.

 

41% din firme iau credite externe

Scăderea finanţării externe şi substituţia greoaie a resurselor bancare cu economiile interne vor avea efecte negative asupra activităţii unor companii importante din România, efectul fiind mai puţin vizibil în cazul IMM, a declarat directorul Direcţiei Stabilitatea Financiară BNR, Ionel Drăgulin. “Este extrem de delicat să vorbim despre impactul retragerii finanţării externe, dar cred că vor fi probleme serioase pentru un număr mare de companii care angajează un număr mare de forţă de muncă, cu o participaţie importantă la PIB”, a spus Drăgulin. El a adăugat că la o ajustare imediată între 25% şi 50% din datoria externă scadentă pe termen scurt nu s-ar înregistra un risc sistemic nici în sectorul bancar, nici în economia reală. Ajustarea se va face cu scăderea creditării, în opinia lui Drăgulin, pentru că substituţia cu depozite interne se va face dificil, fiind un proces îndelungat, în timp ce finanţarea externă se poate modifica în perioadă de câteva luni. Într-un scenariu acut, practic toată finanţarea externă se poate lua în discuţie ca făcând exit. (...) Nu ştie nimeni cât va fi valul de mare, dar e clar că ceva va fi”, a arătat Drăgulin.

Din datele BNR reise că firmele româneşti se finanţează de la extern în proporţie de 41%, astfel că efectul unui şoc extern se va resimţi serios în capacitatea de rambursare.

Datoria externă pe termen scurt a companiilor nefinanciare se ridică la 12 miliarde de euro la finele lunii septembrie, din care 5,4 miliarde de euro credite financiare, 3,6 miliarde de euro credite mamă-fiică şi 3 miliarde de euro credite comerciale.

În ceea ce priveşte IMM-urile, Drăgulin a arătat că doar 15% din acestea apelează la finanţare bancară, în timp ce creditul bancar intern reprezintă 12% din pasivele acestor firme, nivel inferior altor state din Uniunea Europeană (Germania 30%, Austria 16%, Italia şi Spania 23%, Belgia 18%).