După două strategii ratate, a treia este incompletă şi incoerentă

Lansată în dezbatere publică în luna noiembrie a anului trecut, Strategia Energetică a României pentru perioada 2016-2030 va fi actualizată încă din faza de proiect pentru că ea nu este axată pe dezvoltarea sistemului, ci mai degrabă pe conservarea şi restrângerea domeniului de activitate. În plus, proiectul strategiei nu stabileşte o listă cu investiţiile prioritare în sector. Ministrul Energiei, Toma Petcu, a decis înfiinţarea unui grup de lucru care se va ocupa de actualizarea strategiei, aceasta urmând să fie finalizată până la jumătatea lunii octombrie.

Din grupul de lucru fac parte reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ai Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), ai Hidroelectrica, ai Nuclearelectrica, ai celor două complexuri energetice, Oltenia şi Hunedoara, ai Transelectrica, ai Comitetului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei, precum şi ai Academiei Române.

Se stabilesc investiţiile prioritare

Noul document care va fi elaborat va conţine şi o listă cu investiţiile prioritare din sector, precum reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarniţa şi un grup nou la Complexul Energetic Oltenia, dar va ţine cont şi de programele de investiţii ale fiecărei companii în parte, potrivit lui Andrei Maioreanu, secretar de stat în Ministerul Energiei. În noua sa variantă, proiectul urmează să fie dezbătut şi aprobat prin procedură parlamentară, după modificarea Legii energiei, care, în forma actuală, stabileşte că strategia energetică se adoptă prin hotărâre de Guvern. După cum a precizat Maioreanu, care este şi şeful grupului de lucru, actualizarea strategiei era necesară şi pentru faptul că proiectul existent a ţinut cont, cu preponderenţă, de obiectivele exprimate la nivelul Uniunii Europene şi mai puţin de obiectivele sistemului energetic românesc.

Proiectul prezintă inexact, incomplet şi incoerent unele situaţii actuale, precum starea rezervelor primare de energie, de exemplu cele de lignit sau huilă.

Andrei Maioreanu, secretar de stat în Ministerul Energiei

Până acum, niciuna din cele două strategii energetice pe care le-a avut România după 1990 nu a fost dusă la bun sfârşit. A treia se modifică încă din faza de proiect.

Totodată, proiectul nu arată starea tehnică a sistemului de producţie şi transport al tuturor formelor de energie. De asemenea, lipsesc din el şi două obiective foarte importante pe care actualul Guvern le ia în calcul: creşterea aportului energetic al României pe pieţele regionale şi europene prin valorificarea resurselor primare naţionale şi asigurarea accesului la energie electrică şi termică pentru toţi consumatorii. Investiţiile necesare în sectorul energetic românesc se ridică la 1,5-2 miliarde de euro pe an, potrivit strategiei elaborate de fostul Guvern.

Scenariile de bază ale strategiei

• Scenariul de bază este axat pe închiderea centralelor electrotermice (CET) şi termocentralelor care nu-şi vor îndeplini obligaţiile de mediu până la sfârşitul anului 2016 sau până la expirarea termenului stabilit prin Planul Naţional de Tranziţie, convenit cu UE, adică până în iulie 2020. Pe această listă se află 31 de unităţi, în dreptul fiecăreia figurând un termen clar în care trebuie să se încadreze în normele de mediu;

• Al doilea scenariu este centrat pe prelungirea duratei de viaţă a reactoarelor 1 şi 2 de la Cernavodă. Unitatea 1 mai are şase ani de exploatare până va intra în procesul de retehnologizare, în perioada 2023-2025, urmând ca durata de viaţă să fie prelungită cu încă 25 de ani, până în 2050;

• Al treilea scenariu merge pe varianta realizării reactoarelor 3 şi 4, care ar urma să intre în operare în 2023, respectiv 2024, construirea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti, cu intrare în operare în trepte (2021 şi 2023).