Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sectorul gazelor naturale din România este nefuncţional, iar evoluţia sa către o piaţă liberalizată, echitabilă şi echilibrată, este împiedicată de obstacole majore, cum ar fi legislaţia volatilă şi regimul de taxare. Ultima lovitură aplicată sectorului a venit la sfârşitul anului trecut când a fost adoptată OUG 114, care a introdus un plafon de 68 lei/WWh pentru preţurile percepute de producătorii autohtoni. Aceste ultime modificări au fost aplicate unui sector a cărui evoluţie din ultimii ani relevă mai degrabă o stagnare decât o dezvoltare. Cifrele indică faptul că sectorul industriei extractive a fost cel mai puternic afectat de criza economică declanşată în 2008, iar în intervalul 2008-2017 a fost sectorul cu cea mai mare tăiere a investiţiilor, pierzând 72% din acestea.
Toate măsurile care au vizat sectorul gazelor naturale în ultimii ani au avut rolul să-l vulnerabilizeze, reducând semnificativ profitabilitatea investiţiilor, iar efectul pe termen lung al acestei politici care urmăreşte doar creşterea sumelor încasate la bugetul de stat va fi reducerea producţiei. Reducerea profitabilităţii se suprapune peste o lipsă a oportunităţilor de investiţii, în condiţiile în care în ultimii 10 ani nu au mai fost organizate licitaţii pentru concesionarea de noi perimetre. În timp ce autorităţile de la Bucureşti tergiversează organizarea unei noi runde de licitaţii, alte ţări le organizează. De exemplu, Ungaria a organizat ultima rundă în 2016, Grecia în 2017, Croaţia în 2018, iar Ucraina în 2019. În faţa unei astfel de perspective, siguranţa energetică a României este pusă în pericol.
Căderi pe toată linia
Tabloul de bord al industriei gazelor naturale relevă o industrie în suferinţă, deşi marile rezerve descoperite i-ar da dreptul să devină un motor al dezvoltării economice a României. Dacă în 2018 cifra de afaceri în acest sector era de 917 milioane de lei, 10 ani mai târziu, în 2017, aceasta abia atinsese 1,040 miliarde de lei, cu un vârf în 2014 de 1,068 miliarde de lei, potrivit unei analize realizate de Cristian Păun, rectorul Facultăţii de Relaţii Economice din cadrul ASE. În aceste condiţii, cifra de afaceri a sectorului reprezenta doar 1,3% din cifra de afaceri la nivelul UE, deşi deţinem printre cele mai mari rezerve de gaze. Pe de altă parte, valoarea activelor imobilizate ajunsese în 2017 la 8,731 miliarde de lei, de aproape patru ori mai puţin comparativ cu 2014.
Citește pe Antena3.ro
Numărul companiilor implicate în extracţia gazelor a intrat pe un trend descendent, de la 12 în 2014-2015, la 8 în 2017, ceea ce reprezintă doar 7,5% din numărul firmelor care extrag gaze în spaţiul comunitar. Spre exemplu, în Polonia activează 25 de companii.
De 20 de ori mai puţin faţă de media UE
Lipsa investiţiilor a avut ca efect şi scăderea numărului de angajaţi, de la 6.629 la 6.284. Potrivit statisticii Eurostat, citată în analiza realizată de profesorul de economie Cristian Păun, personalul ocupat în sectorul gazelor naturale din România reprezintă 25% din totalul personalului activ în acest domeniu la nivelul UE. Dacă la noi numărul mediu al angajaţilor dintr-o companie este de 582, media UE este de 174. Aşa se face că stăm foartea prost la capitolul productivitate. În România, un angajat din acest sector realizează o cifră de afaceri de numai 0,12 milioane de euro pe an, în timp ce media UE este de 2,32 milioane de euro.
Clienţii vulnerabili nu sunt protejaţi în mod real
Clienţii vulnerabili nu sunt în mod eficient protejaţi prin actualele mecanisme. În primul rând, definiţia acestui tip de consumator se referă la veniturile lui, nu şi la raportul dintre cheltuielile pentru energie şi venituri, atrage atenţia un studiu recent realizat de compania Emerton, la solicitarea Federaţiei Patronale din Petrol şi Gaze (FPPG). Această definiţie nu acoperă sărăcia energetică şi riscă să excludă multe persoane de la primirea ajutoarelor. În prezent, circa 5% din populaţie primeşte ajutoare de încălzire, deşi un procent mai aproape de adevăr ar trebui să fie de 20%. Valoarea totală a ajutoarelor de încălzire s-a redus de la 231 milioane de lei, în 2014, la 125 milioane de lei, în 2017, aceasta fiind o consecinţă a creşterii veniturilor, în timp ce condiţiile şi valoarea subvenţiilor nu au mai fost actualizate, concluzionează raportul.
