Înfiinţarea unei societăţi cu capital străin se face uşor în România

România ocupă locul doi în lume după uşurinţa cu care se înfiinţează o societate cu răspundere limitată cu capital străin, după Slovacia, în condiţiile în care acest proces necesită şapte proceduri şi 11 zile, potrivit unui raport publicat miercuri de Banca Mondială.

Indicele privind uşurinţa cu care se înfiinţează o societate străină, care evaluează regimurile de reglementare pentru a întemeia o afacere, este de 89,5 în România şi de 92,1 în Slovacia, în condiţiile în care maximul este 100. La polul opus faţă de România şi Slovacia se găsesc state precum Ghana, unde timpul necesar fondării unei afaceri este de 72 de zile, Arabia Saudită şi Angola, în care întemeierea unei firme durează cel mai mult, respectiv 263 de zile, adică aproape nouă luni.

Indicele privind uşurinţa cu care se înfiinţează o societate străină se situează la 76,8 în Europa de Est şi Asia Centrală şi la 64,5 la nivel mondial.

Regiunea Europei de Est şi Asiei Centrale cuprinde Albania, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Georgia, Kazahstan, Kosovo, Kîrgîstan, Macedonia, fosta Republică a Iugoslaviei, Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Rusia, Serbia, Turcia, Ucraina.

Indicele privind uşurinţa cu care se înfiinţează o societate străină se concentrează pe mai multe zone, precum restricţiile alcătuirii consiliului de directori sau numirii directorilor, cerinţele de a utiliza o a treia parte (consilier, notar etc.) în timpul procedurilor de înfiinţare a societăţii, restricţii privind deţinerea unui cont bancar în valută, cerinţe minime de capital şi disponibilitatea serviciilor electronice (legislaţie, reglementări, documente şi înregistrare online).
În România, în afară de procedurile impuse pentru o companie autohtonă, companiile-mamă care înfiinţează o filială în România trebuie să-şi legalizeze şi să-şi traducă documentele în străinătate. Companiile străine nu au nevoie să obţină o aprobare pentru investiţii.

Legislaţia română, aplicabilă atât investitorilor români, cât şi investitorilor străini, interzice ca o societate cu răspundere limitată cu acţionar unic să fie unica fondatoare şi acţionară a altei societăţi cu răspundere limitată. Instituţia internaţională menţionează că judecătorul de la Registrul Comerţului trebuie să ţină o audiere publică privind cererea de înregistrare a companiei în termen de cinci zile de la prezentarea documentaţiei necesare.

În România, starea cererii de înregistrare poate fi monitorizată online.  De asemenea, companiile din România pot deschide şi păstra conturi bancare în devize, deşi, în practică, băncile române oferă servicii doar în anumite devize (inclusiv în euro, dolari americani şi franci elveţieni), iar cerinţa minimă de capital pentru societăţile cu răspundere limitată române şi străine este de 200 lei. Acesta este primul raport al Grupului Băncii Mondiale care oferă date obiective referitoare la legile şi reglementările care afectează investiţiile străine directe din 87 de ţări.

Alţi indicatori analizaţi în raportul instituţiei financiare internaţionale sunt gradul în care este permisă deţinerea de către investitori străini din capitalul social, accesul la terenurile industriale şi arbitrajul disputelor comerciale.  În general, investitorii străini au dreptul în România de a investi în proporţie de 100% în orice sector deschis societăţilor private autohtone, excepţie făcând sectoarele de transport aerian naţional şi internaţional, unde participaţia străină la capital este limitată la maximum 49%, ca şi în alte ţări din Uniunea Europeană, pentru investitorii care nu provin din ţări din Zona Economică Europeană.

În ceea ce priveşte accesul la terenurile industriale, indicele accesului la informaţii referitoare la terenuri se plasează în România la 33,3, comparativ cu media din regiune de 50,3 şi cu cea la nivel mondial, de 41,3.
În România, informaţiile referitoare la terenuri pot fi găsite mai ales la cadastru şi la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Referitor la arbitrajul disputelor comerciale, indicele uşurinţei acestui proces se situează în România la 75,2, faţă de media europeană de 69,7 şi de cea mondială, de 70,6. "În România, Codul de Procedură Civilă prevede termene-limită stricte pentru durata procedurilor de arbitraj: 5 luni pentru arbitrajele naţionale şi între 10 şi 12 luni pentru arbitrajele internaţionale, cu o perioadă de prelungire de maximum 2 luni la cererea părţilor. Există, de asemenea, termene-limită stricte privind prezentarea probelor în timpul arbitrajului. (...) În medie, executarea unei sentinţe arbitrale pronunţate în România durează aproximativ 10 săptămâni de la depunerea unei cereri pentru un mandat de executare a activelor aferente (presupunând că nu se face apel) şi 11 săptămâni pentru o sentinţă străină", se menţionează în raport.

Raportul concluzionează că ţările cu indicatori buni în domeniul investiţiilor transfrontaliere au, de asemenea, tendinţa de a atrage mai multe investiţii străine directe în raport cu mărimea economiilor lor şi a populaţiei.  În schimb, ţările cu valori scăzute ale acestor indicatori tind să aibă o rată a corupţiei mai mare, niveluri mai înalte de risc politic şi structuri de guvernare mai slabe.

Totuşi, raportul "Investiţii transfrontaliere" nu evaluează toate aspectele mediului de afaceri care sunt importante pentru investitori, cum ar fi securitatea, stabilitatea macroeconomică, mărimea şi potenţialul pieţei, corupţia, nivelul calificărilor sau calitatea infrastructurii. Banca Mondială notează că indicatorii oferă un punct de plecare pentru guvernele care doresc să-şi îmbunătăţească competitivitatea investiţională globală.