Ingropaţi în gunoaie şi dezinteres, dar darnici cu subvenţiile

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul European de la Göteborg adopta Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, iar în anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei. Ca urmare a acestui proces, în iunie 2006, Consiliul UE avea să adopte Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o Europă extinsă. Acesta a fost contextul în care România  a negociat aderarea la UE, ea asumându-şi unilateral data de 1 ianuarie 2007 ca ipoteză de lucru pentru încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeana. La zece ani de la aderarea lucrurile nu arată încă bine pentru noi.

Conform Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 19 noiembrie 2008, România are obligaţia să atingă, până în anul 2020, un nivel de reciclare de minimum 50% a deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă şi un grad de valorificare de 60% a deşeurilor de ambalaje. De asemenea, peste patru ani România ar trebui să bifeze colectarea a 4 kg/locuitor de deşeuri electrice şi electronice, dar şi să colecteze separat biodeşeurile în vederea compostării şi fermentării lor. Ministerul Mediului a pregătit legile şi strategia în domeniu, după care s-a spălat pe mâini şi a aruncat totul în cârca primăriilor. Potrivit estimărilor, noi reuşim să reciclăm cam 5% din deşeuri, fiind pe ultimul loc la acest capitol în Uniunea Europeană. Oricum, nici acest procent nu este sigur pentru că la noi raportările se cam bat cap în cap.

 În ceea ce priveşte sistemul de colectare a deşeurilor, metoda tradiţională (în amestec) a fost cea mai frecventă, deţinând o pondere de aproximativ 98% în momentul integrării. Până în 2015 Directiva Cadru 2008/98/CE privind deşeurile prevedea introducerea  sistemelor de colectare separată, pe patru fracţii: hârtie, metal, platic şi sticlă.

Citește pe Antena3.ro

Cum arată buletinul de vot la primul tur de la alegerile prezidențiale 2024

Până în 2016, pentru deşeurile electrice şi electronice nu era impusă o cantitate obligatorie de reciclat anual. Din acest an, cantitatea minimă este de 4kg/locuitor, dar nu se colectează mai mult de un kg/locuitor.

Probleme mari cu SMID-urile

La ora actuală niciunul din cele 32 de sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID) pe care România le-a contractat în exercițiul bugetar 2007-2013 al Uniunii Europene nu este complet operaţional. Valoarea acestor contract depăşeşte un miliard de euro, dar proiectele au mari întârzieri. Situaţia este extrem de complicată pentru că ţara noastră va trebui să finalizeze până la finalul lunii decembrie 2016, Planul Național de Gestionare a Deșeurilor. Fără acest document, fondurile europene care ne sunt alocate în Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) ar putea fi sistate.

Amenzi pentru gropile de gunoi

România trebuie să-şi închidă toate gropile de gunoi neconforme până în iulie 2017, după ce în 2009 reuşise să obţină o prelungire a termenului limită asumat în momentul aderării. La nivelul anul trecut existau 35 de depozite de deșeuri neconforme, cu perioadă de tranziție, dintre care nouă şi-au sistat activitatea la data de 16 iulie 2016, iar celelalte vor trebui să-şi sisteze activitatea la data de 16 iulie 2017. În caz contrar, România va plăti amenzi de 200.000 de euro pe zi. Aceasta înseamnă că toate deşeurile vor trebui incinerate, dar România este codaşă şi la construirea acestor deponeuri ecologice.

Bucureştiul, din nou codaş

La sfârşitul lunii ianuarie a anului trecut, Comisia Europeană a lansat la Bruxelles studiul „Evaluarea schemelor de colectare selectivă în 28 de capitale ale UE (2015)”. Surpriza a fost că două dintre cele trei ţări aflate în topul colectării selective (la nivel de capitală) sunt din Europa Centrală și de Est: Slovenia și Estonia. Capitalele celor două ţări, Liubliana şi Talin, alături de Helsinki (Finlanda), conduc clasamentul, cu rate de colectare selectivă de 55,4%, 42,2% și 38,6% respectiv. Bucureştiul, cu o rată de colectare selectivă de 2,5% este, evident, la coada clasamentului. Europa are o rată medie de colectare selectivă de 19%.

Ţinte ambiţioase pentru UE până în 2030

reutilizarea deşeurilor municipale în proporţie de 70%;

reutilizarea deşeurilor de ambalaje în proporţie de 80%;

reutilizarea a 90% din deşeurile de hârtie, 60% a celor din plastic, 80% a celor din lemn si 90% pentru metale feroase, aluminiu şi sticlă;

depozitarea deşeurilor reciclabile să fie eliminată până în 2025;

Suntem în topul poluatorilor

În moment integrării, România avea grave probleme în ceea ce priveşte poluarea aerului, fiind chiar în pericol ca Bruxelles-ul să declanseze procedura de infrigement, dacă nu accelera ritmul de implementare a Directivei privind prevenirea si controlul integrat al poluării (IPPC). La vreme respectivă în ţara noastră erau 638 de instalaţii care intrau sub incidenţa Directivei  IPPC, din care doar 155 erau în procedură de închidere. La 10 ani de la aderare, România continuă să se afle în topul celor mai mari poluatori din Europa, potrivit Comisiei Europene, chiar dacă în acest interval cele mai multe din marile platforme industriale de altă dată au dispărut. Potrivit datelor Agenţiei Europene de Mediu (AEM), România ocupă locul doi în clasamentul ţărilor europene care poluează cel mai mult raportat la cât produce, după Bulgaria. Cei mai mari poluatori ai Europei, din punct de vedere al pagubelor produse, sunt: Germania, Polonia, Marea Britanie, Franţa şi Italia, dar dacă raportăm însă pagubele la nivelul producţiei, în topul celor mai poluatoare state se află Bulgaria, România, Estonia şi Polonia.

Cifra

15,6

miliarde de euro au fost investiţiile pentru protecţia mediului în 2015, ele reprezentând  2,2% din PIB, comparativ cu 1,9% în anul 2014, potrivit INS

Programul Operaţional Sectorial Mediu este documentul care stabileşte strategia de alocare a fondurilor europene pentru sectorul de mediu, în Romania. În perioada 2007-2013 POS Mediu a avut un buget de 5,6 miliarde de euro, din care 4,5 miliarde de euro a reprezentat finanţarea nerambursabilă a Uniunii Europene şi peste un miliard de euro a reprezentat contribuţia naţională.

Plan depăşit la energia verde

În 2010, Uniunea Europeana a stabilit ca din consumul de energie a fiecărui stat membru 20% să fie asigurată din surse regenerabile, dar România a plusat atunci şi s-a angajat ca ponderea energiei regenerabile să fie de 24%. Prin Legea 220/2008 privind încurajarea energiei verzi a fost aprobată una dintre cele mai finanţate scheme de subvenţionare a acestei energii. Astfel, cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile care beneficiau de sistemul de promovare prin sistemul certificatelor verzi urma să crească de la 8,3% în 2010 până la 20% în 2020. În 2013 România a raportat că a depăşit ţinta preconizată pentru 2020, energia verde atingând o pondere 24%. Ulterior, având în vedere impactul tot mai mare asupra preţului la consumator final pe care îl aveau regenerabile, Guvernul a decis să nu mai respecte prevederile Legii 220 şi a redus  schema de subvenţionare,  în sensul scăderii cantităţii de energie verde care beneficia de subvenţionarea prin certificate verzi.

Dacă până în iulie 2017 România nu reuşeşte să-şi închidă toate gropile de gunoi neconforme, va ploua cu amenzi de la Bruxelles