Munca şi consumul în exces, idei depăşite în 2010

"Trebuie să ne ferim de orice previziune făcută în grabă", spune, într-un interviu acordat paginii de internet a cotidianului Le Monde, un important istoric francez, specializat în istoria economiei. Jacques Marseille vorbeşte despre revenirea economiei care va atrage după sine apariţia unor transformări profunde în "radiografia" societăţii de consum.

Este pertinent să ne întrebăm dacă 2008 a fost anul crizei financiare, 2009 al celei economice, atunci în 2010 ce se va întâmpla? Pentru Marseille, răspunsul stă în lecţia de istorie: "Evoluţia ciclurilor economice din ultimele două secole ne face să ne gândim la faptul că, după izbucnirea unei crize financiare, economice şi sociale, am putea avea o revenire. Revenirea financiară este deja în curs. Din martie 2009, bursele au câştigat mai mult de 50% decât oricând începând din 1933. Aşadar, revenirea economică va supravieţui. Acesta este mersul istoriei. Analizând ciclurile din secolul al XIX-lea, economistul Clement Juglar spunea în urmă cu 100 de ani că o criză vine o dată la 7-10 ani. Criza din 2008-2009 a urmat celei din 1973, din 1979-1980, din 1987, din 1993-1994 şi din 2000-2001".

Întrebarea cea mai concludentă nu este dacă economia îşi va reveni, ci în ce fel, insistă jurnalistul de la Le Monde în întrebările adresate specialistului francez. În momentul în care există politici de relansare economică, toţi factorii de pe piaţă implicaţi trebuie să cunoască în cele mai mici detalii natura acestor politici. "Prima de casare este cel mai bun exemplu al unei măsuri care nu constă decât în aplicarea unei protecţii (plasture) pe o plagă fără a putea vindeca. Sectorul auto se află în declin de mai mulţi ani. Nu este o politică de relansare care va răspunde dificultăţilor sale".

În privinţa politicilor bugetare expansioniste, istoricul spune că "există riscul major că finanţele statului «seacă», datoria devine insuportabilă şi piaţa pierde încredere. Vedem deja că apar zone de risc în ţările zonei euro, în Grecia, în Irlanda, în Spania, dar şi în Italia şi Franţa. (...) În cazul în care consecinţele pe termen scurt nu sunt încă evidente, pe termen mediu statele riscă să nu mai aibă suficiente limite de manevră pentru a duce, în mod corect, o anumită politică. Mâine, problema nu va consta în a şti dacă va exista o creştere a PIB cu 1,5% sau 2%, ci de a şti cum să finanţăm pensiile şi sănătatea generaţiei baby-boom. Ceea ce face ca marele împrumut francez să devină derizoriu. Ce sunt 35 de miliarde de euro în comparaţie cu zecile de miliarde împrumutate de Franţa în fiecare săptămână pentru refinanţarea cheltuielilor curente?". La nivel individual, "consumatorul începe să ia cunoştinţă de absurditatea acestui model şi a risipei pe care a generat-o. Revânzarea cadourilor de Crăciun pe eBay este  o reprezentare anecdotică, dar evidentă. Ideea de a munci mai mult, de a câştiga mai mult, de a consuma mai mult este depăşită", în concepţia expertului francez. Lumea s-a schimbat, pune mai mult accent pe unele preocupări (de exemplu, ecologia) care odinioară erau tratate foarte superficial. "Dacă India şi China continuă pe acelaşi ritm de creştere, în câteva decenii vom avea nevoie de resursele a patru planete pentru a răspunde cererii globale."