Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De organizarea unei companii depinde succesul sau falimentul. Acolo unde rolurile nu sunt bine înțelese de persoana care coordonează întreaga activitate, firma riscă nu doar să înregistreze pagube financiare însemnate, ci chiar să se ducă, prin eforturi proprii, spre faliment. Din acest motiv, companiile mari, cu putere financiară care le permite să plătească un „șef de șefi”, va „vâna” întotdeauna un CEO cu foarte multă experiență, care să știe exact cum trebuie să organizeze toate departamentele, în timp ce o companie mică sau mijlocie va miza pe „intuiția” patronului, chiar dacă acesta nu are experiență de business. Astfel și-au găsit sfârșitul multe firme din România, acolo unde s-a greșit organigrama.
Cel mai controversat post dintr-o firmă românească este, de 30 de ani, cel de PR. Românii care și-au deschis afaceri după 1990 n-au înțeles care este rolul comunicatorilor și al specialiștilor în Public Relations, deși în țara noastră au funcționat, încă din anii ’90, unele dintre cele mai bune școli de PR, la SNSPA. „Degeaba a fost cotată țara noastră, la nivel internațional, ca una dintre cele mai bune pepiniere de PR din lume, degeaba au fost create talente cu foarte multe cunoștințe în acest domeniu și cu o creativitate care aproape că a speriat celelalte piețe, pentru că firmele românești au preferat să facă această activitate «după ureche», în cele mai multe cazuri. Astfel, cea mai gravă confuzie s-a făcut între posturile de hostesă sau secretară și cel de PR. Neînțelegând la ce ajută departamentul de PR sau specialistul în PR, mulți patroni români au preferat să angajeze fete drăguțe, crezând că la asta trebuie să se priceapă un PR bun. Eroarea se poate observa cu precădere la firmele mici”, spune Marius Banu, un specialist în PR, cu aproape 30 de ani de experiență în România și în alte țări ale Europei.
Între strategie reală și Marketing online
O altă confuzie s-a creat, în special la firmele de nivel mediu, între departamentele de Marketing și de PR. Foarte mulți cred și astăzi că PR-ul face marketing, iar marketingul trebuie să facă PR. Tocmai de aceea, se poate observa cum încă sunt unite, în majoritatea cazurilor, cele două departamente, iar angajaților li se cere să facă simultan ambele lucruri. „Tot în această sferă intră și confuzia dintre strategiile de marketing și cele de marketing online. Unele persoane care și-au deschis firme care au ceva pretenții pe piața din România au ajuns la a număra like-uri pe paginile de Facebook sau de a respecta cu strictețe cerințele Google, pentru site-urile companiilor, crezând că astfel și-au făcut și aplică o strategie de marketing. E greu să le explici că un SEO bun nu suplinește „contentul” și că un flux bun pe site nu ține loc de strategie de marketing, așa cum nu le garantează nici atragerea publicului-țintă și creșterea sau măcar menținerea vânzărilor. Foarte mulți sunt orbiți de acest instrument pe care nu-l înțeleg – Internetul. Apoi se trezesc în prag de faliment sau chiar închid firmele, dar mulți nu-și dau seama nici măcar atunci ce anume au greșit”, mai spune specialistul. Acesta avertizează patronii firmelor mici și mijlocii care au intrat deja în această capcană că marketingul online ar trebui să fie doar un „apendice”, un supliment al strategiei de marketing și al strategiei de comunicare, nicidecum să le înlocuiască, pentru că statisticile furnizate de Google nu au decât o mică legătură cu piața reală. În plus, acest instrument pe care îl asigură internetul ar trebui să aducă mai ales un plus de imagine, de vizibilitate a activității companiei, care reprezintă până în 10% din totalul acțiunilor pe care departamentele „clasice” ar trebui să le întreprindă, pentru a nu băga firma în faliment.
Citește pe Antena3.ro
Pericolul inerției și „ghinionul de a avea noroc”
Specialiștii care studiază această piață de foarte mulți ani au mai constatat că în cel mai mare pericol se află firmele care au „ghinionul de a avea noroc”. Mai exact, acolo unde organizarea departamentelor este defectuoasă, dar rezultatele rămân pozitive, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, pe baza unei anumite „inerții” care s-a creat în piață, patronii firmelor trag imediat concluzia că echipa și strategiile funcționează perfect. Astfel, în momentul în care „se termină norocul” și nu mai funcționează vânzările de produse sau de servicii din „inerție”, nu mai există în respectiva companie nici măcar un specialist care să poată face măcar o evaluare corectă a situației, pentru a se putea găsi soluții de redresare. „Pot da un exemplu aparent banal. Am fost invitat la un târg național de vinuri, unde mă așteptam să ne întâmpine PR-ul. Asta se întâmpla acum circa patru ani, când am constatat că PR-ul era un bărbat cu burtă, aproape beat, la jumătatea evenimentului – era, totuși, cu degustări, deci s-ar putea înțelege starea omului, deși un om de PR nu ar trebui să-și permită așa ceva. Și am mai constatat că firma lui încasase bani pentru respectivul târg, dar nu făcuse absolut nimic din ceea ce se face în mod obișnuit. Singura acțiune a fost să creeze «event» pe Facebook. La eveniment au participat aceleași persoane care vin de obicei, dar le-am întrebat, prin sondaj, cum au aflat de acel eveniment, fără să știe organizatorii. Am constatat că fiecare fusese informat de câte un colaborator dintre participanți. Nimeni nu venise în urma anunțului de pe Facebook. Mai mult, firma de PR și-a asigurat vizibilitatea în mass-media pe baza unor contracte plătite la un număr de publicații, conform contractului cu beneficiarul – deci au înlocuit, în mod deliberat, «earned media» cu «paid media», fără a fi interesați de adevăratul impact în piață”, mai povestește specialistul.
Vom trage linie, la un moment dat, pentru a face o evaluare a pierderilor financiare, în urma „economiilor” cu specialiștii și cu organizarea departamentelor „în stil clasic”. Mă tem că mulți vor constata, pe pielea lor, că erorile pe care le-au îmbrățișat le-au făcut gaură-record în buget. Din păcate, unii sunt dispuși să facă experimente pe propriile afaceri, fiind convinși că au de câștigat.
Marius Banu, specialist în PR
