635 de ani de la naşterea cetăţii Bran

Intenţia de a construi o cetate în pasul Bran exista încă din 1364. Regele Ungariei, speriat de  pericolul turcesc şi de consolidarea statului feudal românesc de la sud de Carpaţi, ia hotărârea să-şi  fortifice graniţele regatului. Transilvania se afla sub controlul regatului Ungar. Actul emis la 19  noiembrie 1377 de Ludovic de Anjou este certificatul de naştere al Cetăţii Bran. Acesta "acordă braşovenilor dreptul de a ridica la Bran «cu propriile lor osteneli şi cheltuieli» o cetate de piatră.(...) În schimbul acestui serviciu li se întăreau unele privilegii asupra celor 13 târguri din Ţara Bârsei, «precum au fost din vechime», acordându-li-se şi altele noi, între care dreptul de folosinţă a «câmpului numit Turcheş» şi reducerea impozitului regal. În aceste noi privilegii acordate Braşovului se includea şi făgăduiala mutării vămii de la Rucăr la Bran". ("Cetatea Bran", Titus Haşdeu, editura Maridiane, 1971). La 1382, imediat după ridicarea cetăţii, aceasta primit un domeniu. "Ţăranii satelor domeniului erau iobagi, supuşi la numeroase obligaţii faţă de cetate, biserica catolică şi rege." De cele mai multe ori, aceştia scăpau de toate obligaţiile fugind de pe domeniu.

Cetatea Branului a fost, de-a lungul timpului, sub diverse dominaţii. La 1412, în urma semnării unui tratat cu Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, primea Branul, Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul. A mai trecut pe la Bran, Iancu de Hunedoara, apoi chiar braşovenii au stăpânit cetatea; mai târziu a fost sub dominaţia Imperiului Habsburgic.

Dar cea mai frumoasă perioadă din viaţa cetăţii Bran a fost atunci când, la 1 decembrie 1920, la doi ani de la Marea Unire, braşovenii au făcut un gest de curtoazie către noi suverani – Regina Maria şi Regele Ferdinand – şi i-au dăruit Reginei Maria Castelul Bran.
"Consiliul orăşenesc al oraşului Braşov (...) am decis unanim în şedinţa festivă de azi să dăruim Maiestăţii Sale Reginei Maria a României Mari străvechiul castel al Branului, atât de bogat în amintiri istorice (...). Donaţiunea voieşte să fie înainte de toate şi o expresie a veneraţiei sincere ce o simte şi populaţia oraşului nostru faţă de marea regină care uscă lacrămile văduvelor şi orfanilor, îmbărbătează pe cei desnădăjduiţi, întinde ajutor şi mângâiere celor ce zac în suferinţă şi împrăştie binecuvântare pretutindenea unde îşi îndreaptă paşii şi prin toate acestea cucereşte cu un avânt irezistibil inimile populaţiei ţării întregi."( (http://www.bran-castle.com)

A fost o mare bucurie pentru regină, mai ales că la un moment dat visase să fie castelana de la Bran. A modernizat totul, a înfrumuseţat, a construit, a plantat, a făcut tot ce pasiunea sa pentru frumos imagina pentru ca Branul să devină castelul desăvârşit, demn de o regină. Demn, dar mai ales iubit. Era una dintre reşedinţele sale preferate.

"Nu mă satur niciodată de bucuria de a mă trezi la Bran. Toate micile locuri pe care le creez îmi aduc bucurie, mă încântă, mă interesează, Branul are o atmosferă incomparabilă a sa proprie, căreia nu-i poate rezista nimeni. Nu trăieşti în el acum în prezent, ci cândva în altă vreme, în altă lume, şi caracterul său aparte se adaugă farmecului inefabil. Florilor le plac zidurile albe, mesele vechi şi grele, canaturile adânci ale ferstrelor, micile nişe bizare, vetrele şi ungherele neaşteptate. Ele sunt pretutindeni la ele acasă şi nici o vază goală, un castron sau o farfurie nu sunt permise, dacă nu sunt în ton cu armonia locului.(...) Mi-am inspectat mica mea grădină de lângă casa mare şi am găsit şi acolo trandafiri minunaţi.(...) Ceai în bordei şi apoi m-am dus sus, pentru un timp, în grădină ca să inspectez fiecare colţişor şi să văd dacă plantele cresc satisfăcător.(…) Cina, cu cele trei fete, sus în camera cea mare, cu câteva lumânări aprinse şi o flacără care dansează în şemineul alb. O atmosferă legendară, misterioasă ­ cu tinerele stând, după aceea, în jurul focului, întinse pe blana de urs, absorbind atmosfera Branului cu un fel de bucurie sacră." (Luni, 21 iunie,1926); (…) "Îmi place să creez, să fac ceva, să-mi folosesc toată energia ca să-mi realizez visurile de frumuseţe." Miercuri, 25 august. (Însemnări zilnice.)

"În timpul reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca reşedinţă regală. Domeniul Bran a fost extins de regină. (...)
Prin testament, regina Maria a lăsat ca moştenire Castelul Bran şi câteva case de la Balcic prinţesei Ileana. (http://www.bran-castle.com)
Ce s-a întâmplat cu Branul de aici încolo este altă poveste.