"Astazi e ziua ta...": Adrian Paunescu - "Am trait in 61 de ani cat altii in 200

Adrian Paunescu isi aniverseaza azi ziua de nastere. La multi ani!

"Un an in plus inseamna o apropiere vehementa si nedreapta de sfarsitul cartelei. Ma simt mai batran, nu mai merg paradoxurile, trebuie trait de-a dreptul. Nu voi aniversa in nici un fel. Pana la 60 de ani eram mandru de fiecare an, de la 60 incolo trec savant sub tacere amanuntele glorioase si preiau, si-mi asum numai tristetea inflatiei de peste an. Nu-mi amintesc de aniversari speciale, imi amintesc numai varsta. Poate cea de la 60 de ani, cand m-au sarbatorit colegii, membrii familiei si statul roman. Am primit din partea presedintelui o inalta decoratie, Steaua Romaniei in grad de cavaler si asta m-a bucurat foarte mult. Au mai fost apoi aniversarile din multi ani vechi, cand faceam cenaclul, inclusiv in zilele mele de aniversare, si era o atmosfera exceptionala. Ne bucuram impreuna, ne imbatam cu secundele care trec… Imi pare ca timpul trece foarte repede acum. In alti ani uitam ca exista timp. Acum il simt in jurul meu si in mine, si in fetita mea, Ana Maria, care se face tot mai fata si tot mai frumoasa. Am proiecte pe care le-am inceput si pe care nu le pot termina atat de repede pe cat as dori, ca sa nu raman dator posteritatii. Am facut in ultima vreme ce n-am facut la tinerete; mi-am sustinut lucrarea de doctorat si mi-am pus pe masa din hol cartile nefinalizate. Mi-e teama ca vine ora suferintei dominatoare si sfarsitul… Dar am trait in 61 de ani cat ar trai altii in 200. Am trait intens, m-am daruit, m-am bucurat, am suferit. Am reusit, deocamdata, putine esecuri; consider esecurile o reusita pentru ca ele dau credibilitate biruintei. Daca as inlocui opera cu viata, faptele de viata ar fi la fel de multe ca faptele de opera. Este prima aniversare de la 60 de ani incolo; nu ii dau nici un pic de fast, pun surdina acestei aniversari. Din pacate, inaintarea in varsta este o povara, mai ales in situatiile in care n-ai ezitat sa-ti consumi energia vitala in batalii concrete si riscante. Cred ca cea mai mare realizare personala din anul ce a trecut este imprejurarea ca, fara sa ma straduiesc in mod special, imi vine inca sa scriu si scriu in fiecare zi. Apoi, ar fi bucuria ca am reusit sa pun in Constitutie o sintagma care nu ingaduie separatismul etnic si cateva articole de o imporanta covarsitoare in perspectiva apropiata si indepartata. N-am asteptat niciodata aniversarile pentru a-mi propune standarde greu de realizat. De exemplu, intr-o zi de octombrie a anului 1970, cand ma aflam in America la o bursa, stateam cu colegii la o masa si mi-am propus atunci sa nu mai fumez niciodata. Fumam cam 80 de tigari pe zi. Din acel moment, din toamna anului 1970 si pana in aceasta zi a anului 2004, n-am mai fumat nici o tigara."