"Astazi e ziua ta..." - Alice Barb

Ea, Alice Barb. El, George Ivascu. Semnul sub care sta casnicia lor este teatrul. Cand esti langa ei, vibrezi si tu pe aceleasi acorduri. Sunt nascuti la o zi unul de celalalt, dar nu putem vorbi despre coincidenta, ci de mana sortii. Astazi, regizoarea Alice Barb implineste 42 de ani.

"A fost un an castigat si trait cat se poate de intens"

"Pentru mine, faptul ca a mai trecut un an inseamna experienta in plus, inseamna sentimente in plus, inseamna bucurii si necazuri, un strop de fericire in plus, o durere de oase in plus... E un an castigat si trait cat se poate de intens. Va marturisesc, dupa 40 de ani am inceput sa simt trecerea timpului. Inainte, nu. Acum, cred ca pretuiesc un pic mai mult fiecare ora. Mi-am dat seama brusc, la 40 de ani, ca daca am noroc mai am inca o data pe atat de trait si am inceput sa iau viata putin mai in serios, am inceput sa fiu atenta la scurgerea clipelor. Imi doresc sa iubesc cat pot de mult, sa fiu iubita cat se poate de mult si imi doresc un copil. Daca as putea sa ma intorc in timp, cred ca as sti sa traiesc mai bine, mai frumos, cred ca as fi mai desteapta putin si mi-ar placea sa gandesc ca acum, dar sa am 20 si ceva de ani. Ar fi frumos. Ce pacat ca nu se poate! Intotdeauna m-am bucurat cand am implinit inca un an, pentru ca am simtit ca am ajuns sa mai traiesc un an. Am luat partea buna a acestui lucru. A doua zi, a treia zi intervine o tristete, simti ca anul s-a dus si nu stii cati mai ai in fata. Mi-as fi dorit ca in anul care a trecut sa fi putut face spectacolul pe care l-am inceput anul acesta: Amadeus. Un spectacol pe care eu l-am propus de multa vreme insa abia acum il lucrez. Imi doresc ca acest spectacol, cu care incep o noua etapa in viata mea profesionala, asa simt, spectacol care din punctul meu de vedere este o marturisire, sa fie la inaltimea personajului despre care vom vorbi (n.r. Mozart) si la inaltimea muzicii care se va auzi. Un singur cuvant ma defineste: complicata. Ma consider o persoana extremista, incomoda, chiar si pentru mine, complexa. Un om obisnuit care uneori avand preocupari mai putin neobisnuite are si reactii neobisnuite pentru ceilalti. O femeie normala, care incearca sa-si faca si o familie, si o cariera, care incearca sa-si implineasca viata. Un om normal care isi iubeste familia, in primul si primul rand. De acolo imi iau forta. Sunt, cred ca sunt o femeie puternica, pentru ca am trecut prin multe in acest an, am rezistat, intr-un fel sau altul, si am mers mai departe. Sunt o femeie incapatanata, acest lucru fiind uneori o calitate, alteori un defect. Sunt o visatoare, dar o visatoare profesionista, care se bate pentru ca visurile ei sa prinda viata. Eu nu cred in coincidente, mi s-a parut un semn, cred ca asa trebuia sa fie. Eu sunt nascuta pe 14, iar George pe 15 februarie. Semanam, asta ne si apropie, asta ne si face sa ne ciocnim atunci cand ne ciocnim, si cred ca semnul sub care sta intreaga noastra relatie de pana acum este teatrul. (Loreta Popa)