Astăzi e ziua ta: Carmel Georgescu

Trebuia să aibă de-a face cu desenul şi culorile. Picturile lui te lasă pur şi simplu fără respiraţie. Printre drumurile pe care le parcurge zilnic, inspiraţia îl vizitează. Adună câte ceva din frumuseţea naturii şi a apelor pentru care are o atracţie ne­disimulată, din poezia vieţii. Pictorul Carmel Georgescu împlineşte astăzi 45 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"


"Cred în centrul universului meu, cred în punctul meu de sprijin..."
Pe zi ce trece, pictorul Carmel Georgescu devine un artist complex, a cărui dăruire de sine uimeşte. Student la UPA Iaşi, anul III, Drept, şi la şcoala Populară de Artă la clasa maestrului Du­mitru Rusu, a învăţat să arate celor ce adastă în faţa tablourilor lui explozia vieţii în toate formele ei, iar în mod special lumina Bucovinei celei dulci, care leagă apă, pământ, foc şi aer. Drumul în arta culorii a început devreme, în copilărie, când îşi lipea nasul atins de frig de geamul unde se desfăşura câte un vernisaj important. Privea candid la ce se întâmpla în lumina aceea ireală, fascinat de picturile de pe perete. E adevărat că unul dintre cei văzuţi acolo i-a devenit profesor, altul bun prieten mai târziu în viaţă (e cazul maestrului Mihai Pânzaru Pim) şi tocmai de aceea crede că este un privilegiat.

Dincolo de forţa desenului, de rafinamentul acordurilor de culori, tablourile sale sunt mărturii  ale unui suflet mare. Un tărâm mirific, unde pictorul captează imagini, culori, lumină, este Buco­vina, locul rădăcinilor sale, iar peste toate pluteşte o melancolie care răspunde structurii sale sufleteşti. Lumea adunată de privirile lui Carmel Geor­gescu s-a recompus în sute şi sute de uleiuri. Pictura lui are o amprentă clară, o amprentă precisă care îi aparţine şi îl diferenţiază. Carmel Georgescu a ales pictura pentru că toate bucuriile şi tristeţile i s-au adunat în sensul acestei arte. Totul s-a împletit cu el în timp, iar înţelesurile au venit pe rând. Abstractul îl atrage cel mai mult. Trist în unele lucrări, entuziast în altele, atunci când îi iese o culoare în nuanţa pe care o simte este vesel. "Sunt fericit! Mi-a ieşit un galben frumos! Acestea sunt bucuriile mele. Mici, dar deosebite", spune artistul. "Mi-amintesc de ciubotele primite de la moşul cel cu daruri, ce nu-şi amintea niciodată ce număr port. Mereu mi le aducea mai mari. Cred în numărul casei în care am locuit! Cred în culoarea căsuţei care mă proteja în copilărie, în podul în care urcam să descopăr minuni pe care nimeni nu le înţelegea în afară de mine, în mâna albă care mi-a dat un har pe care-l port şi acum. Cred în florile pe care mama le îngrijea, în curtea casei în care mă jucam, în streaşina prin care ploaia se străduia să încapă uneori, în creta de pe caldarâmul fierbinte ce-şi schimba mereu culorile, în aroma teiului din colţul străzii. Cred în prima pensulă primită cu care mi-am întins visul pe pânză discret. Cred în cel mai frumos galben pe care l-am obţinut dintr-un amestec febril, cred în văpaia roşului apusului de soare de pe dealul pe care sania mea se grăbea să depăşească fulgii de nea. Cred în centrul universului meu, cred în punctul meu de sprijin, cred în uimirea copiilor pe care îi învăţ să privească în ochi culorile curcubeului. Eu nu pictez pentru câştig, ci pentru că asta simt", spune artistul.

Carmel Georgescu s-a născut la Rădăuţi, judeţul Suceava. Talentul i-a fost remarcat de mentorul său, profesorul Cristian Crihan din Iaşi, care l-a încurajat şi îndrumat de-a lungul timpului. La 22 decembrie 2009 a obţinut premiul pentru debut în cadrul Salonului Anual al Artiştilor Plastici Amatori din judeţul Suceava. Cea dintâi expoziţie personală, «Interferenţe cromatice», a avut loc la 5 septembrie 2010, la Suceava, urmată de «Identitate cromatică», la Iaşi, dar şi o expoziţie colectivă organizată de TAG sub denumirea «Metta­llum»".