"Astazi e ziua ta..." - Dan Puric

De ziua sa, Dan Puric va face publicului de teatru un cadou: recitalul "Vis", un one-man show prezentat la Teatrul National Bucuresti. Actorul implineste sambata 46 de ani.

"De ziua mea am o tristete care vine din afara"

"La varsta pe care o implinesc ar fi trebuit sa dau semne de oboseala, dar este total invers. Unul din lucrurile care imi creeaza aceasta intensitate a trairii este contextul dramatic in care traim. Din ce in ce ma doare mai mult ca aceasta tara este devastata si lucrul asta ma face sa ma zbucium si sa ma nelinistesc mai mult. Am senzatia ca nu mai putem trai numai pentru noi, ci trebuie sa traim si pentru ceilalti, sa traim impreuna. Acest impreuna imi accelereaza intr-un mod dramatic interiorul. De la an la an parca traiesc din ce in ce mai intens. De regula, aniversarea zilei de nastere nu o tratez foarte diferit decat celelalte zile, dar m-am gandit totusi sa ofer si eu un cadou spectatorilor pentru ca ei mi-au daruit ani de zile un cadou, venind si imbratisand ceea ce fac, asa ca, le voi oferi si eu recitalul "Vis", un one-man show. De regula, de ziua mea am o tristete care vine din afara; nu fac parte din categoria celor care se bucura enorm de mult de treaba asta. In acelasi timp, e mai mult un prilej de meditatie, dar care vine de la sine. Am senzatia ca am intrat intr-un tunel destul de obscur, dar din care se poate iesi. Acum imi dau seama ca nici prima parte a tunelului nu am parcurs-o, ca tunelul este mult mai lung, dar nu deznadajduiesc. Pe la 15 ani ziceam ca 20 de ani o sa fac ceva, la 20 de ani ziceam ca la 30, la 30 ziceam la 40. Acum, la 40 si ceva de ani trebuie sa zic "Sa vezi la 50 ce bine va fi!". Am trait ca orice om toate promisiunile varstei, dar nu stiu de ce am senzatia ca am ramas la aceeasi varsta din punct de vedere sufleteste. Aproape pot sa spun ca maturitatea la mine nu se lipeste in modul obisnuit, din contra, pot sa zic ca este o adolescenta prelungita, ceea ce ma bucura. De ziua mea, mi-as dori mai multa pace sufleteasca si sa traiesc intr-o tara care sa iasa din zodia imposturii din aceasta minciuna crunta, care dureaza cam de vreo cincizeci si ceva de ani. Sa pot sa vad romani mai fericiti, mai relaxati, mai in drepturile lor de cetateni. Sa-si traiasca acest popor dimensiunea sa reala. De cand am terminat Institutul nici o televiziune din Romania nu mi-a acordat posibilitatea sa creez pentru poporul roman ceea ce as fi putut face si iata ce am facut in teatru si am dus in lume. E un moment rusinos pentru institutiile respective. E o tara in care valorile sunt oprimate, in care trebuie sa fim constienti ca se intampla crime culturale. Sa se acorde sansa valorii in Romania. Sunt, intr-un fel, un om marcat de o fericire profunda ca s-a nascut intr-o tara cu datele astea absolut dumnezeiesti si in aceeasi masura marcat de-o suferinta profunda ca aceste date sunt oprimate de chiar oameni din interior, ca aceasta ideologie care ne-a schilodit lasa urme."