“Astăzi e ziua ta...”: Doina Papp

Publicistul, criticul de teatru, directorul Festivalului european de teatru de la Brăila, Doina Papp îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere.

În 2006 a câştigat Premiul Uniter pentru critică teatrală, distincţie cuvenită după decenii de activitate în domeniu. Publicistul, criticul de teatru, directorul Festivalului european de teatru de la Brăila, Doina Papp îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere.

“Ziua mea de naştere – ah, cum trece timpul! – mă găseşte la Brăila, la o minunată premieră – eMeS (adevăr, în ebraică) ­­– inspirată din viaţa şi opera lui Mihail Sebastian – un spectacol cu care Teatrul «Maria Filotti» va participa la festivalul din toamnă, pe care l-am năşit şi sunt bucuroasă că mai pot să-l păstoresc. De fapt, cam asta fac tot timpul. Merg la teatru prin ţară, mai şi prin străinătate, scriu, fac emisiuni la Radio (vechea mea pasiune) şi mă gândesc, vai!, cât de puţin!, la viaţa care ne scapă printre degete. Sau aşa trebuie să fie, când profesia e o pasiune, când ai muncit din greu ca ea să se îm­plinească, când – în fine – se confundă cu viaţa însăşi. Şi, totuşi, în vremea din urmă mi-a dat Domnul clipe grele de îngândurare, căci există, ar trebui să existe şi un timp al nostru, personal, inviolabil, faţă de care suntem datori nu doar cu o moarte, ci şi cu o parte de viaţă cel puţin.

Regrete!? Nu! Fiindcă, şi fără introspecţii, viaţa personală, cum se spune, se cufundă în marele timp universal care te cuprinde şi-ţi cere obolul.

Obolul meu, adesea neconştientizat, s-a depus ofrandă, şi mai am ceva floricele de cules pe altarul Teatrului în a cărui esenţă sacră cred. De aceea poate că, mergând la biserică sau în sala de spectacol, simt aceeaşi împlinire şi solidaritate umană, dumnezeiască. Ea ne ajută să trăim! Uneori frumos, alteori păcătuind prin orgolii deşarte şi cerându-ne iertare de la noi înşine în primul rând.

Privind în urmă – acum că sunt întrebată – nu vreau să fac nici inventarul succeselor (nu puţine), nici al regretelor (cine nu are), cred că încep să simt reglajul intim funcţionând spre un echilibru care ne ajută să privim înainte. Cineva spunea, cât de frumos!, răspun­zând la întrebarea: «Ce-ai făcut în viaţă?» «Am trăit». Cât de adevărat, şi cât de greu. O mare artă, o mare izbândă, căci, trăind, împingi timpul înainte, iar el ştie să te răs­plă­tească.

Iată, mă descopăr optimistă, senină într-o zodie destinată zo­nelor nocturne, abisale (Peşti), pe care simt uneori nevoia să le cu­treier. De aceea îmi place să văd la teatru cultivat misterul, cu­noaş­terea abisală. De aceea sunt mândră de fata mea – regizoare şi scriitoare – e un om atât de profund, faţă de care mă ruşinez uneori de frivolităţile mele. Alături de ea sper să-mi fie mai uşor să trec vămile vârstelor.”

Timpul...

“Cineva spunea, cât de frumos!, răspunzând la întrebarea «Ce-ai făcut în viaţă?» «Am trăit.» Cât de adevărat, şi cât de greu. O mare artă, o mare izbândă, căci trăind împingi timpul înainte, iar el ştie să te răsplătească.”

Doina Papp, critic de teatru