"Astazi e ziua ta..." - George Motoi

Au trecut aproape 50 de ani de cand a pasit pentru prima oara in lumina reflectoarelor. Maine, pe scena Teatrului National, il putem vedea in piesa "Noiembrie", intr-un dialog tulburator despre adevar si iubire, alaturi de Olga Tudorache. Astazi, actorul George Motoi implineste 69 de ani.

"Astept de la viata ce imi ofera ea"

"Implinesc 69 de ani, sunt inainte de 70. E un prag al vietii pe care il infrunt cu optimism, cu buna dispozitie, cu luciditate, ca asta-i viata si trebuie sa trecem prin toate etapele existentei noastre; inaintarea in varsta nu ma blazeaza, nu ma face pesimist, dimpotriva, imi da o doza in plus de luciditate si dorinta de a ma bucura la fiecare varsta de viata, de frumos, de profesia pe care o am si care imi permite sa raman in ea cat traiesc, atat timp cat sunt sanatos. Aceasta zi este una a repetitiilor in teatru, pentru ca maine voi avea un spectacol greu. Sigur ca ma voi intalni in familie cu cei dragi, poate cu cativa colegi... nu organizez lucrurile astea, imi place sa fie spontana ziua si, cui ii e drag, sa ma sune sau sa treaca pe la mine! Nu fac caz de persoana mea, totdeauna am evitat sa ma asez eu in fata, sa ma bat cu mana in piept ca e ziua mea. De felul meu sunt un om mai retras. La 25 de ani nici nu stiam cand trec anii, nu-ti faceai o socoteala. In tinerete, nu am fost un nebun, sa organizez betii de ziua mea, aceste zile decurgeau normal, omeneste, cu decenta. Acum, de fiecare an care trece esti mai constient. Uneori, chiar imi doresc sa nici nu stiu ca a mai trecut un an. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos, ma simt la fel ca la 40 de ani. Timpul trece ingrozitor de repede, stau adesea si ma gandesc cand au trecut cei aproape 50 de ani de cariera. Viata zboara, ne-o da Dumnezeu, ne bucuram de ea, dar cand ne gandim pe-urma... uite asa, ca o adiere de vant se duce. Acum, iti faci un bilant al vietii, incepi sa enumeri nu stiu cate lucruri pe care le-ai facut, peste care ai trecut, necazuri, fericiri, casatorii, divorturi, amoruri, necazuri, revolutii, dar nu stii cand s-au intamplat atatea evenimente extraordinare pe care le-ai trait. Cand le insirui, iti dai seama de importanta lor, de spatiul pe care l-ar cuprinde fiecare, dar te gandesti cand naiba le-am trait pe toate... Nu am regrete, eu am primit si m-am bucurat de tot ce mi s-a oferit si in viata, si in profesie, si nu sunt tipul de actor sau de om care se agata de un ideal, astept de la viata ce imi ofera ea, nu cer mai mult. Am o sotie care tine la mine, care ma iubeste, eu pe ea la fel, am o familie linistita, am o fata, am doi nepotei... Dumnezeu m-a adus pe lume intr-un anumit timp, am varsta asta, o accept, o duc mai departe cat o vrea Dumnezeu. Cand sunt actor pe scena, e extraordinar, nu imi place sa fiu actor si in viata, imi place in viata sa fiu un oarecare, un individ care trece pe strada ca toti ceilalti. Sunt un om ca toti oamenii, dar care se ocupa de arta vorbirii, a sufletului, a trairilor si a culturii."