Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sportiv remarcabil, antrenor de succes şi antreprenor cu iniţiativă, de-a lungul timpului a gustat din toate cupele victoriei. Ivan Patzaichin împlineşte astăzi 64 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Am slujit România cum am ştiut eu mai bine
“Nimic nu contează în viaţă ca faptul de a te însoţi de oameni de nădejde, alături de care să poţi face lucruri remarcabile”
“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când se apropie un moment aniversar, nu mă gândesc la petreceri sau cadouri, ci la lucrurile pe care le-am realizat sau nu, în ultimul an. Fiind născut la finele penultimei luni din anul calendaristic, pot avea o privire de ansamblu asupra celor pe care le-am trăit de-a lungul întregului an. Dacă bilanţul îmi dă cu plus, înseamnă că n-am făcut umbră pământului degeaba. Din fericire, anul pe care în curând îl vom încheia mi-a prilejuit multe momente frumoase, de neuitat, care au încununat zbaterea şi alergătura cotidiană şi care m-au făcut să uit de oboseală şi stres. Cea mai mare bucurie mi-a procurat-o campania «Descoperă ROWMANIA în canotcă», în cadrul căreia am traversat ţara în lung şi-n lat. Ce mulţumire mai mare poţi avea când vezi cu cât entuziasm, ospitalitate şi respect te primesc oameni de tot felul, autorităţile locale şi media? Concursurile de canotcă 10+1 pe care le-am organizat au fost o sărbătoare a mişcării în aer liber, indiferent de condiţie fizică, vârstă sau sex, o omagiere a spiritului competitiv care, din fericire, încă ne mai caracterizează. Hotărât lucru, acest spirit există, dar sunt mulţi alţi factori care fac ca sportul, în general, să nu ne mai aducă atâtea satisfacţii ca în urmă cu ceva timp.
Că vorbim de fotbal sau de atletism, sau de handbal, sau de kaiac-canoe, lipsa unei baze de selecţie a tinerilor cu aptitudini, reducerea orelor de educaţie fizică din şcoli, desfiinţarea bazelor şi cluburilor sportive, ca urmare a tranziţiei de la statul etatist la cel capitalist, precum şi criza economico-financiară pe care o traversăm au dus la colapsul sportului românesc.
În clipa în care am decis să mă retrag total din activitatea sportivă, am sperat că voi avea parte de o perioadă de tihnă, alături de familie şi prietenii mei, pe care să o dedic acelor activităţi pe care a trebuit să mi le refuz, până la 60 de ani. Soarta a făcut ca numai după câteva luni să-l întâlnesc pe actualul meu asociat şi prieten, Theodor Frolu, căruia îi sunt recunoscător că s-a implicat ca nimeni altul în a da viaţă unui gând pe care nu îndrăzneam să-l rostesc: acela de a face ceva notabil pentru comunitatea din care provin şi căreia îi datorez enorm pentru ceea ce sunt astăzi.
De la «înălţimea» vârstei şi experienţei mele, pot să afirm că, poate, nimic nu contează în viaţă ca faptul de a te însoţi de oameni de nădejde, alături de care să poţi face lucruri remarcabile, în folosul semenilor.
La ceas aniversar, îmi doresc să nu mă părăsească forţa şi entuziasmul de a trece peste obstacolele pe care alţii, cu voie sau nu, le pun în calea desăvârşirii proiectelor noastre. Pentru că, deşi e greu de crezut, sunt închinate oamenilor din Delta Dunării şi României, ţara pe care am slujit-o cum am ştiut eu mai bine.”
