Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesor universitar doctor Mihai Maxim, directorul Institutului Cultural Român Dimitrie Cantemir din Istanbul şi directorul Centrului de Studii Turce al Universităţii Bucureşti, împlineşte astăzi 67 de ani. La mulţi ani!
"Mulţumesc prestigiosului Jurnal Naţional pentru atenţia acordată. Această preţuire acordată oamenilor de ştiinţă şi de catedră constituie o frumoasă excepţie de la practica mediilor româneşti şi internaţionale de a se ocupa doar de «vedete» gonflabile...
Sărbătoresc împlinirea vârstei de 67 de ani cu multe speranţe, legate mai ales de rolul UE în viaţa României, şi nu cu puţine decepţii, legate de comportamentul şi randamentul politicienilor noştri. Ca istoric, compar rolul de superarbitru jucat de Carol I (1866-1914), venit din afară şi pe deasupra certurilor interne, cu rolul UE de monitorizare a prestaţiei partidelor şi a nenorocitelor noastre lupte interne.
Dacă aş putea, aş schimba clasa politică, învăţământul, în special cel superior, dar şi mentalităţile. Din păcate, nici una dintre aceste schimbări nu se poate face peste noapte, mai ales aceea privind mentalităţile, iar concursul celorlalţi în acest demers este capital. În ce priveşte schimbarea mea, la această vârstă - o spun psihologii - nu se mai pot face schimbări fundamentale, ci doar mici ajustări. Îmi propun, în orice caz, mai multă mişcare fizică, mai multă atenţie celor dragi, dar şi discipolilor şi colaboratorilor, mai mult realism în raporturile interumane, dar, mai presus de orice, o drămuire mult mai severă a timpului de lucru disponibil. A îmbătrâni frumos înseamnă, mai ales, a-ţi gestiona cât mai inteligent moştenirea pe care o vei lăsa în urmă.
Desigur, datorez totul acestui popor şi acestei ţări. Nu sunt vorbe mari, ci este porunca marilor personalităţi născute în acelaşi colţ de ţară - nordul Moldovei, în care m-am născut şi crescut: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian...
Dacă ar fi să-mi reiau viaţa de la capăt, aş alege fără cea mai mică ezitare acelaşi drum, adică aceeaşi aventură pasionantă, dureros de frumoasă, a cercetării ştiinţifice (a Adevărului, a arhivelor în primul rând) şi a Catedrei universitare... Nimic nu se compară cu bucuria unei noi descoperiri, fie în domeniul ideilor, fie al documentelor, fie al sufletelor tinere, doritoare de nou, de puritate, de perfecţiune. Crâmpei din aceste descoperiri mi-a fost dat să trăiesc şi în acest an de viaţă. La care trebuie să adaug şi un moment recent, când, revenit în ţară, după un an de absenţă, m-am putut bucura de frumuseţea frunzelor toamnei, într-o frumoasă zi de octombrie, alături de soţia mea şi de nepoţelul meu, Vlăduţ. Pe lângă atâtea decepţii, soarta ne mai oferă totuşi şi asemenea mărgeluşe de fericire..."
Citește pe Antena3.ro
