Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sufrageria şi veranda de la Mărţişor, casa lui Tudor Arghezi, deveneau, de Crăciun, “camera bradului”. De mulţi ani, fiica poetului, Mitzura Arghezi a păstrat această tradiţie, astfel că şi astăzi primeşte colindători la Casa Memorială Tudor Arghezi, unde iarna decorul este unul de vis. Crăciunul se apropie iarăşi şi fiica poetului se pregăteşte să primească lumina acestei mari sărbători în acelaşi timp cu cea a zilei sale de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Mi-a plăcut enorm actoria, dar nu am ştiut de la început câte necazuri îţi poate aduce”
Dacă ai publicul de partea ta simţi o mare satisfacţie
“Tata, din primele clase primare, ne-a luat mie şi fratelui meu reviste franţuzeşti. Ne vorbea în franceză, iar când am fost în prima clasă de liceu, m-am lansat cu franceza învăţată de la tata. Atunci când a fost pus la zid de un grup de nenorociţi şi scos din rândul scriitorilor, nu s-a lăsat, nu i-am văzut niciodată tristeţea-n ochi. Toată viaţa, când se trezea, surâdea, nu era morocănos, deşi a suferit foarte mult în sinea lui. Când a trebuit să intru în arena vieţii, în anii aceia grei, când tata era scos din literatură, în ’48, m-au dat afară din Facultatea de Litere şi a trebuit să-mi caut altceva. Aşa am intrat la Teatru. Am fost actriţă şi mi-a plăcut enorm această meserie, dar nu am ştiut de la început câte necazuri îţi poate aduce. Eram timidă, dar am învăţat să mă descurc. Nu am lăsat invidia să mă cuprindă pentru că strică sufletul. Am jucat alături de multe actriţe, dar e foarte greu să te împrieteneşti cu o actriţă. Poate fi vorba ori de invidie, poate de gelozie! Cine ştie!? Am fost colegă foarte bună cu Gheorghe Cozorici, care avea o voce frumoasă şi o memorie nemaipomenită. Citea un text o dată şi îl reproducea perfect. Generaţia noastră a dat actori nemaipomeniţi. Primul meu rol mai important a fost în «Titanic vals». Ce om dulce şi drăguţ era Paul Călinescu! Mai întâi am jucat piesa în teatru pusă în scenă de Sică Alexandrescu. Coca Andronescu era Miza, iar eu eram Gena, fata tristă care şchiopăta. După premieră am fost invitată în câteva locuri, iar o doamnă a venit la mine şi mi-a spus: «Vai, doamna Mitzura, nu am ştiut că s-au scris piese şi pentru persoane care au avut o defecţiune la picior». Aproape nu se observă că şchiopătez, pentru că eu am vrut să o fac simpatică pe Gena. Piesa s-a jucat cu mare succes, ţin minte cu satisfacţie că lumea plângea în sală la momentele mai dramatice. Când ai publicul de partea ta simţi o mare satisfacţie. Lui Tudor Muşatescu i-a plăcut cum am interpretat rolul.
Tot ce a scris el a fost plin de haz. Mi s-a adus la cunoştinţă că s-a făcut un scenariu de film. Îl cunoştea pe tata şi i-a spus: «Domnule Arghezi, aş vrea ca tot Mitzura să joace în film!» Paul Călinescu era un om deosebit şi auzisem că a lucrat mult în străinătate. M-a văzut, dar ar fi vrut să fie în rol Dana Comnea, care a plecat şi ea dincolo de curând, o mare pierdere pentru noi. Până la urmă m-a văzut şi la final, după ce a montat chiar el filmul, mi-a spus că dintre toţi i-a plăcut cel mai mult de Birlic şi de mine. I s-a părut lui că am fost cei care au lucrat în limbaj cinematografic. Este o meserie frumoasă să faci teatru, la fel şi film, dar foarte grea. Nu am jucat mult, dar sunt bucuroasă pentru fiecare dintre rolurile mele. Premiera cu «Titanic Vals» a avut loc la Scala, mi-aduc aminte că a fost şi tata atunci. A vorbit cineva despre film, mi se pare chiar regizorul Călinescu, dar nu se făcea cum se face acum, după moda din străinătate. A avut succes mare filmul. Am debutat cu rolul din «Doi vecini» al lui Saizescu.
Noi, românii, avem o dramaturgie puţin jucată, din păcate. Avem comedie şi dramă bune. Eu n-am făcut mofturi în privinţa rolurilor. De exemplu am avut unul de mică întindere în «Dulcea pasăre a tinereţii», a lui Tennessee Williams, iar regizorul Mihai Berechet mi-a dat mână liberă. Mi-am compus rolul aşa cum am simţit, mi-am făcut o perucă nemaipomenită şi m-am vopsit peste tot, că era un rol de negresă. Astfel, am facut un rol cu trei cuvinte şi atitudine, de care s-a vorbit şi s-a scris frumos”. (L.P)
Citește pe Antena3.ro
