Reputatul jurnalist Ovidiu Ioaniţoaia împlineşte astăzi 63 de ani. Îi urăm La mulţi ani!
“Cred că lucrul cel mai important pe care l-am realizat începând din 1991 este faptul că am fondat Sportul Românesc. Până astăzi am format o echipă de care mă simt foarte mândru. Am urmărit întotdeauna talentul, dar înaintea lui i-am promovat pe cei cu seriozitate în muncă şi cu devotament faţă de meserie. Ca orice om, îmi reproşez multe, dar măcar de ziua mea nu vreau să-mi amintesc aceste lucruri.
Lumea a uitat că am scris cărţi de reportaj, dintre care una a şi fost premiată. Acum, din păcate, nu mai am timp pentru aşa ceva şi poate că am şi obosit.
Nu am avut şi nu am în mod special prieteni în lumea fotbalului. Am o relaţie decentă, despre care vreau să cred că se bazează pe respect reciproc.
O întâmplare ciudată nu-mi pot aminti acum, dar vă pot relata una foarte neplăcută. În ziua în care s-a prăpădit marele fotbalist Dobrin aveam emisiune la Radio Europa FM. Pentru că l-am preţuit foarte tare pe Dobrin şi pentru că am fost apropiaţi, am decis să încep emisiunea cu un moment de reculegere. Cu un minut de tăcere... fără să ştiu însă că lucrurile sunt în aşa fel aranjate la radio încât, dacă în transmisie directă nu se vorbeşte timp de 15 secunde, automat porneşte muzica. Când eu şi toţi ascultătorii cinsteam memoria lui Dobrin, după 15 secunde a început muzica. A fost o întâmplare nefericită.
Am considerat întotdeauna că televiziunea este un hobby, în ciuda faptului că ea mi-a adus, aşa cum aduce oricui, multă notorietate. Toată viaţa m-am considerat un om al presei scrise. Aşa am început şi aşa o să mă retrag.
De mai multe ori am fost tentat să renunţ la cariera mea, numai că am ajuns repede la concluzia că nu ştiu să fac nimic altceva. Vreau să cred că nu mă înşel când spun că am ales drumul corect.
Pentru mine personal, Revoluţia a venit cu zece ani mai târziu. M-a prins la 44 de ani şi de aceea cred că am pierdut o perioadă importantă din viaţă, am irosit o perioadă foarte importantă. Mi-ar fi plăcut să mă nasc cu zece ani mai târziu, măcar cu zece ani mai târziu!
Când eram mai tânăr şi oamenii mai în vârstă îmi urau de ziua mea sănătate mi se părea o glumă. Credeam că e logic să mi se ureze succes, să am noroc de glorie, de bani. Pe măsură ce trece timpul, ajung la concluzia că urările de sănătate sunt cele mai importante. Sunt conştient că pentru a avea noroc trebuie să ştii să ţi-l şi faci. Visez să-mi meargă bine şi să le meargă bine celor pe care îi iubesc. În rest... Ovidiu Ioaniţoaia îi urează lui Ovidiu Ioaniţoaia de ziua sa să continue să creadă în oameni, în oamenii tineri şi în spiritul lor.”
Dar
“Mă bucur foarte tare şi-l consider un dar de la Dumnezeu faptul că, deşi împlinesc 63 de ani, îmi trăiesc ambii părinţi”
Ovidiu Ioaniţoaia, jurnalist