Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A nimerit intamplator la radio. 'Vreun an nici nu am inteles despre ce este vorba. Cand am inteles cu adevarat despre ce este vorba, am innebunit. Si am facut-o cu pasiune. Am facut aceasta meserie de-am innebunit', spunea cea mare voce de radio a Romaniei din ultimii douazeci de ani. Paul Grigoriu implineste astazi 67 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.
'Sunt la pensie, dupa cum bine stiti. Ca toata lumea, iau vremurile astea in piept, vremuri care sunt si adverse, dar si frumoase. Altfel, citesc, ma uit la televizor, ascult radio si incerc sa zgarai hartia cu condeiul atat cat se poate. Pregatesc o carte, o falsa mongrafie a unei localitati, principiile de organizare a cartii sunt cele ale unei monografii. Este de fapt e o chestie iscata mai mult din fantezia mea, care sper sa placa… Nadajduiesc ca va vedea lumina tiparului la sfarsitul acestei primaveri sau in vara, depinde ce hotarasc cei de la editura.
Despre inceputurile mele in radio... Eu am terminat Facultatea de Litere la Bucuresti si existau repartitii, majoritatea dintre noi deveneau automat profesori, in cazul meu de limbi straine, profesor de franceza. La un moment dat, am aflat ca se dadea examen la sectia franceza de la Radio. M-am dus impreuna cu un coleg, Gabriel Parvan, care este profesor universitar la Pitesti, am dat amandoi examen si am reusit. Era o munca destul de anosta, dar ma indeparta de perspectiva catedrei, care nu-mi placea deloc, pentru ca nu prea stiu sa-mi explic mie bine niste lucruri, daramite altora. Nu a fost dragoste la prima vedere…
M-am obisnuit, am avut parte de niste oameni extraordinari, de la care am avut ce sa invat. Mi-am facut o disciplina din a asculta radioul si radiourile, atunci era mai greu cu radiourile si de a compara. Cred ca au trecut patru sau cinci ani pana cand am simtit ca-mi gasisem drumul. Pentru mine, radioul a insemnat munca foarte multa si mare dragoste de cladirea aceea din Strada General Berthelot si de tot ceea ce se petrecea inauntru. Desi am avut propuneri foarte avantajoase, nu am regretat nici o secunda ca nu am parasit Radio Romania, am simtit ca-i sunt dator radioului public cu toata devenirea mea. Mi s-ar fi parut un act de tradare si nu am vrut sa o fac niciodata. Nu stiu daca, peste 100 de ani, cineva va mai fi interesat de ceea ce am facut eu in cariera... Intentionez sa traiesc pana la 94 de ani si de o parte de posteritate o sa ma ocup… traind!
Privind in urma, vad o viata cu suisuri si coborasuri, doua mari realizari, asta inseamna doi copii, baietii mei, Jean-Luc si Paul Radu.
Mi se pare extraordinar de bine ca astazi, in radio, au ajuns in fata cei tineri. Nu mai au, poate, rigoarea pe care eram noi siliti sa o avem inainte de 1989, dar au o spontaneitate care, poate, noua ne-a lipsit. Desi este asaltul acesta «barbar» al televiziunilor, cred ca radioul isi trage acum putin rasuflarea, si cand va pleca in cursa, televiziunile vor fi, hat, in spate. Asta va asigur! Pentru ca radioul este mister, te face sa te gandesti daca il asculti, televiziunea este ca o carte din aceea care, daca este proasta, e ilustrata masiv.
As vrea ca oamenii sa stie ca ii iubesc pe toti, ca in viata trebuie sa ai un dram de noroc, asa cum cred ca am avut eu, multa stradanie si multa rabdare, pentru ca lumina nu apare imediat…'
Citește pe Antena3.ro
