Simona Marinescu, Chief Development Impact al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Am învăţat să preţuiesc şi lecţiile dureroase
“Mulţumesc Jurnalului Naţional că îmi aduce aminte, cu religiozitate, ori de câte ori e ziua mea. Adică în fiecare an… Lăsând gluma la o parte, iată-mă la încă un bilanţ în care bunele şi mai puţin bunele momente ale anului pe care îl închei se aliniază, cuminţi, într-o aritmetică a sufletului al cărei rezultat este mai întotdeauna pozitiv! Evident, nu fiindcă dau năvală doar bucuriile în viaţa mea, ci fiindcă am învăţat să preţuiesc chiar şi lecţiile dureroase, în urma cărora sunt mereu un om mai bun. În 2014, am schimbat iarăşi locul, casa, colegii, planurile personale şi profesionale, am adăugat prieteni noi, am facut ordine în sertarele cu amintiri, mi-am înnoit pagina de Facebook şi profilul Linkedin şi iată-mă scriindu-vă de la New York. După mulţi ani de Orientul Mijlociu, de unde v-am povestit experienţele extraordinare pe care le-am trăit, am făcut o escală la Istanbul, de aproape trei ani, pentru a coordona centrul global al Naţiunilor Unite pentru parteneriatul cu sectorul privat (Istanbul International Center for Private Sector in Development), iar din septembrie am preluat postul de Chief Development Impact al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în sediul central al organizaţiei, în Statele Unite. În cei 12 ani de când am plecat din ţară, am călătorit foarte mult, o şansă pentru care le sunt recunoscatoare părinţilor mei care nu mai sunt şi cărora le datorez tot ceea ce am realizat profesional. Pe ţărmul oceanului, în West Point Monrovia, în Beirut sau în Amman, la Sankt Petersburg sau în Dusanbe, în Coreea, în Palestina, pe coasta Somaleză sau în America de Sud, oriunde m-am aflat în anul care s-a încheiat, am lăsat o parte din munca mea şi din destinul meu călător pe care îl impart cu oameni de care mă simt alături chiar şi atunci când sunt, fizic, în biroul din Manhattan. De fapt, în acest univers tehnologic în care ne-am digitalizat gândurile şi sentimentele şi ne-am virtualizat prezenţa, e greu să definim unde ne aflăm cu-adevărat. Când vă scriu, mă simt acasă, în România, şi vă mulţumesc că v-aţi gândit iarăşi la mine! Încep un nou an de viaţă cu Jurnalul Naţional şi, din fericire, şi cu fiul meu, care a petrecut sărbătorile aici, împreună cu toţi cei ce ne sunt dragi. Tuturor celor născuţi astăzi le spun la mulţi ani sănătoşi şi senini, iar cititorilor ziarului dvs le doresc să afle în fiecare zi veşti bune despre România. Să redescopere bucuria de a fi români, care, pentru noi, cei aflaţi de mult timp departe, este singura formă de supravieţuire identitară”.