Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriitorul Stefan Mitroi implineste maine 56 de ani. La multi ani si la cat mai multe romane publicate!
Imi mai sunt la indemana visurile, norii de pe cer...
"Am ratat generatia baby-boom. Din cauza lipsei de noroc a tatalui meu, care a ratat generatia baby-boom anterioara. Cum bunicul s-a nimerit la cei intorsi teferi din Primul Razboi Mondial, bunica a fost una dintre primele gravide de dupa razboi. Dar nu a fost tata primul nascut. Nici al doilea. Nici al treilea. Trecusera sapte ani de la incheierea pacii cand a venit, in fine, si el pe lume. Fapt care l-a pus in imposibilitatea de a fi trimis pe front in razboiul celalalt, ce avea sa urmeze. Imposibilitatea aceasta a stat la baza imposibilitatii mamei de a ramane gravida cu mine imediat dupa razboi. Lucru ce s-a intamplat zece ani mai tarziu, in tot acest timp ea avand alte treburi importante de facut. Ca, de exemplu, sa-si termine copilaria, apoi sa i se para ca e tanara, dupa care sa-si inchipuie ca s-a indragostit, pe urma sa-si dea seama ca dragostea nu este ceva de nasul ei, mai apoi sa priceapa ca se poate trai si fara dragoste si sa se marite cu tata, iar dupa asta sa ma nasca, intr-o noapte de primavara, cum altfel decat noaptea?, pe mine. Am venit, daca pot spune asa, cu viteza intunericului spre lumina.
Anul acesta, ce ciudatenie, se intampla sa implinesc varsta anului in care m-am nascut! Intrucat m-am cam saturat de ani, vreau ca incepand de maine sa-mi masor viata in altceva. In carti citite, bunaoara. Sa spun c-am implinit varsta de zece mii de carti citite! Sau in pasari. Da, da, nu va mirati, am ajuns intr-adevar la etatea de sapte mii de grauri, o suta cincizeci de cocori si paisprezece mierle! Sau in prieteni. Iata-ma atingand varsta matusalemica de trei prieteni! Stiu ca pare de necrezut, dar s-a intamplat, nu este meritul meu, ci al timpului care a avut atat de multa rabdare cu mine.
Imi mai sunt la indemana visurile, norii de pe cer, copacii, tarile vizitate, mormintele celor dragi, fantanile cu cumpana, adresele la care am locuit, oamenii de zapada, sirenele salvarilor de pe strada, clopotele bisericii de peste drum. Treizeci de fantani cu cumpana, unsprezece oameni de zapada, saizeci de tari, douazeci de morminte, o suta de sirene, zece batai de clopot! Pot alege oricare dintre aceste varste. Anii ii las celorlalti oameni, tot se plang ei ca nu le sunt niciodata de ajuns cei pe care ii au de trait. Nu inseamna mare lucru ceea ce primesc de la mine, dar este totusi ceva. Ceva mai mult decat nimic.
Cateodata, am norocul sa-mi masor viata in romane publicate. Chiar in aceasta perioada implinesc fix sapte romane, prilej cu care Compania de Librarii Bucuresti m-a invitat luni, 7 mai, ora 16, la Libraria Sadoveanu din Capitala, ca sa-mi spuna de fata cu nu stiu cati oameni ceva. Poate ca la multi ani, nu stiu precis. Ce stiu este ca am sa profit de ocazie, incercand sa spun eu cateva cuvinte despre cel mai proaspat roman al meu, care se numeste VIETI GRESITE. Mi-au promis ca vor fi pe aproape ca sa-mi sara in ajutor doamnele Georgeta Munteanu, Ana Dobre si Clara Margineanu, precum si domnii Simion Garlea ( personaj al cartii, in varsta de 94 de ani), Dan Caragea, Radu Voinescu, Cornel Ostahie, Firita Carp, Ioan Chelaru si Marian Ciripan. Va poftesc si pe dumneavoastra, oameni buni, ca sa suflam impreuna in cele cateva lumanari ale visurilor mele implinite.'
