Astăzi e ziua ta... Tamara Buciuceanu-Botez!

"Visul meu s-a împlinit!..."

Tamara Buciuceanu-Botez, o distinsă doamnă a teatrului şi filmului românesc, împlineşte astăzi 80 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Această meserie atât de grea şi de spinoasă mi-a oferit cele mai mari satisfacţii. Cu mare bucurie şi chiar mândrie, pot să spun că nu am avut nici un eşec. Toate rolurile principale şi cele secundare şi episodice le-am jucat cu aceeaşi dăruire şi, de aceea probabil, succesul a fost deplin. Fiecare premieră a fost consemnată de criticii teatrali. Cariera mi-am construit-o cu multă dăruire, cu sinceritate, demnitate şi cinste, fără să fac nici un fel de compromis. Mi-am respectat regizorii, precum şi actriţele şi actorii cu care am fost parteneră. De asemenea, am iubit oamenii de scenă. Am iubit şi respectat pu-blicul, care m-a primit întotdeauna cu cea mai mare căldură. Poate cel mai minunat lucru pe care l-am trăit şi cu care mă mândresc este cariera. Îmi dau seama că nu am trăit degeaba! Mihai Dobre, un coleg deosebit, care din păcate nu mai este printre noi, mi-a scris un poem care mă reprezintă întrutotul: «Pornind, de mic copil, într-o lume de visare/ Mi-am creat un joc subtil de credinţă şi încântare/ Şi de-aş fi azi întrebată ce altceva aş vrea să fac/ Zic că-aş lua-o încă o dată şi încă o dată de la cap/ Şi când nu veţi mirosi flori de câmp pe scenă seara/ Poate vă veţi întreba atunci, unde-o fi plecat Tamara». Citesc acum în Flacăra lunii august un articol foarte frumos, iscălit de regizorul Nae Cosmescu, caricatura văzută de Horaţiu Mălăele. De asemenea, iscălesc şi colegul cu care joc la Teatrul din Focşani «Divorţul de aur», Sorin Francu, şi scriitorul Sorin Petrescu. Piesa lui Nae Cosmescu şi a domnului Petrescu, «Divorţul de aur», a fost scrisă absolut pentru mine. Ei au scris aşa: «Am înţeles că doamna Tamara este pe scenă când uragan, când vânticel de primăvară, când ploaie de toamnă, când taifun, când cer senin cu ciripit de păsărele. Pe scenă, în faţa publicului ei drag, îşi dăruieşte întreaga fiinţă cu pasiune, cu respect, cu dragoste, dar mai ales cu demnitate. Această demnitate moştenită din familie a ţinut-o departe de găştile din lumea artistică, i-a păstrat nealterate calităţile şi virtuţile umane. Şi iat-o astăzi, la 80 de ani de viaţă şi 58 de ani de vasalitate la curtea Thaliei, cu aceeaşi energie şi dăruire, cu aceeaşi rigoare artistică şi cu aceeaşi dragoste sinceră pentru publicul spectator». Am iubit dintotdeauna scena. Mama şi tatăl meu mi-au alimentat această dragoste pentru artă, pentru că au văzut că acesta era visul meu. Şi iată că s-a împlinit! Probabil că nu întâmplător îmi dau telefon oamenii şi prietenii adevăraţi. Nu pot să uit cu câtă dăruire m-a servit în toate apariţiile mele televizate doamna Ioana Bogdan. Viaţa nu-ţi aduce în faţă numai lucruri frumoase, îţi aduce şi suferinţă. Şi eu am suferit foarte mult. Am trecut prin lucruri grele, mi-am pierdut părinţii, soţul, fratele. Am citit într-un mare filozof că amintirea celor morţi stă numai în amintirea celor vii şi, de aceea, întotdeauna în momentele de aniversare, de orice natură ar fi ele, gândul mi-a fost la ai mei".