Daca literatura nu i-ar "roade" sufletul acestui minunat comisar T.T., judiciaristul din el l-ar "ucide!"... Aceasta este caracterizarea plastica pe care marele criminalist al Romaniei, generalul Dumitru Ceacanica, i-a facut-o urmasului sau, comisarul-sef Traian Tandin, care astazi implineste 61 de ani.

"Iubesc Politia judiciara si literatura"

"Intampin noul an din viata mea cu bucuria si nostalgia libertatii capatate dupa decembrie 1989... Daca cumplita dictatura mai dura doi ani, eram de atunci dat afara din Militie. Si asta pentru ce? Pentru ca iubesc Politia judiciara si literatura, devenind locotenent de Militie in anul 1966, cand aveam numai 21 de ani. Pentru zbirii care conduceau Militia pe atunci, cu dragostea mea pentru Politia judiciara mai mergea, deoarece eram specialistul numarul unu al Serviciului omoruri din Directia judiciara si rezolvam cele mai spinoase crime si afaceri judiciare aparute in tara. Pentru aceste reusite, insusi seful IGM m-a citat pe tara prin 34 de ordine de zi, cazurile fiind aduse la cunostinta intregului personal al militiei. Dar cu scrisul generalul Nuta nu a mai fost de acord, desi publicasem pana in 1983 un numar de patru carti politiste, ultima, «Bolidul verde», fiind tradusa si in fosta URSS si aparuta intr-un tiraj de 500.000 de exemplare. De ce aceasta aversiune a sefului Militiei romane? Pentru ca scrisesem o carte de pregatire antiinfractionala a populatiei, «Cum sa ne ferim de infractori!», si generalul Nuta nu mi-a dat avizul, deoarece voia s-o semneze el. N-am fost de acord, pentru ca acest lucru insemna un furt pe fata de inteligenta. Drept urmare, am fost mutat ca simplu ofiter judiciar la Circumscriptia 3 Militie din Capitala, interzicandu-mi-se sa mai scriu vreun rand, altfel voi fi dat afara din Militie. Am suportat cu greu si am stat ascuns la aceasta circa, scriind in schimb pentru sertar, cartile urmand sa le public dupa pensionare. Dar, odata cu Revolutia, soarele a venit si pe strada mea... Recunoscandu-mi-se meritele profesionale si literare, noua conducere a Politiei m-a investit in functia de redactor-sef a tinerei publicatii care lua fiinta, Politia Romana, de unde am iesit la pensie in luna martie 2000. De atunci m-am bucurat si inca ma mai bucur ca un copil de libertate... Am publicat pana in prezent 51 de carti politiste, creand in literatura politista un personaj foarte indragit de cititori - capitanul Roman - , nimeni altcineva decat prototipul eternului ofiter judiciar roman (de ce numai strainii sa-l aiba pe al lor!). Am mai scris 42 de scenarii de film, din care 34 pentru televiziune, iar opt didactice, in sprijinul pregatirii de specialitate a cadrelor MAI, dupa care s-au turnat filme de catre Servicul cinematografic al acestei institutii. Proiecte de viitor am foarte multe si numai bunul Dumnezeu si sotia mea, Aurora Tandin, ma pot ajuta sa le aduc la indeplinire. Desi nu este om al legii, sotia mea este o politista «pursange», o justitiara cu o inteligenta nativa si o intuitie ce l-ar face invidios si pe cel mai experimentat detectiv. Eu tot ce scriu sau intentionez sa scriu comentez cu ea. Iata doar cateva «secrete de familie» care ma indreptatesc sa-i aduc un modest omagiu pe aceasta cale, mai ales ca maine este ziua ei, ziua femeii."