Azi e ziua ta, George Arion

“Am dobândit ”

Are o mulţime de proiecte şi poftă să le ducă la capăt

Cel mai cunoscut autor de romane poliţiste român, poet, prozator, eseist, libretist şi publicist, directorul publicaţiilor Flacăra, George Arion a împlinit sâmbătă 68 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“În urmă cu şapte ani am trecut printr-un moment de mare cumpănă. L-am depăşit cu ajutorul unor excepţionali medici români şi austrieci – Ioan Timaru şi echipa sa de la Spitalul Militar din Bucureşti, Bela Teleky, Christoph Zielinski din Viena. Am trecut prin acel impas îmbărbătat de incredibila mea Doamnă Manuela. Fără ea n-aş fi avut destulă energie pentru a lupta cu suferinţa. Mi-a fost şi mi-a rămas un model de curaj şi dârzenie. Ca urmare, sărbătoresc şi ziua mea de naştere, şi ziua în care am fost salvat.

De atunci, orice oră, orice zi, orice an care se adaugă la vârsta mea mi se pare un dar binecuvântat. E ca şi cum aş fi fost condamnat, şi, în ultima clipă, un mesager mi-a adus graţierea. Fără ea n-aş mai fi scris câteva cărţi, piese de teatru, eseuri, articole, n-aş mai fi luat interviuri unor personalităţi. N-aş fi dus la bun sfârşit romanul recent apărut – , pe care îl consider capodopera mea, şi pe care criticul literar Alex. Ştefănescu l-a declarat a fi .

Fără îngăduinţa de a mai poposi pe această planetă, n-aş fi cunoscut bucuria de a fi tradus în engleză şi franceză şi de a fi prezentat sărbătoreşte, cum nici n-am visat, la Londra, Bruxelles, Paris.

Şi, mai ales n-aş mai fi avut bucuria de a vedea cum cresc şi se împlinesc băieţii mei minunaţi, George şi Mihnea.
Am devenit şi mai înţelept, şi mai răbdător, şi mai tolerant faţă de cei din jur. Încerc să nu mă mai supăr pentru orice fleac. Necazurile vin şi se duc. Soluţii pentru a le învinge există atâta vreme cât mai există viaţă. Iar cineva care a primit şansa de a se mai bucura de frumuseţile din natură, de străbaterea unor oraşe mirifice, de întâlnirile cu oameni valoroşi, buni la suflet, de parcurgerea unor cărţi tulburătoare trebuie să preţuiască orice clipă. Vorba lui Nichita: am dobândit .

Parcă aş cunoaşte o a doua tinereţe. Am o mulţime de proiecte şi am poftă să le duc până la capăt, oricâte dificultăţi mi-ar sta în cale. Nu m-am plâns niciodată de prea multă muncă şi nici în continuare n-am chef s-o fac.

Şi am dorinţa de a semnala colegilor de planetă de pe alte meridiane prezenţa mea şi de a-i convinge că scrierile mele cu suspans merită să le fie cunoscute, deoarece nu sunt mai prejos decât ale altor autori de prin alte părţi. În această direcţie, până acum m-am zbătut de unul singur. Sunt semne că nu voi mai fi solitar în această luptă grea, dar pasionantă.
Atâta vreme cât există speranţă, e deja un prim punct câştigat.”