Un om-fenomen, care a daruit sange pentru 110 transfuzii, l-a impresionat pe redactorul Ilustratiunii Romane Ion Tic, drept pentru care i-a dedicat un articol in noiembrie 1932.

- Imposibil, domnule. Ceea ce spui d-ta este fantezia unui om cu imaginatia prea bogata...
- Catusi de putin, "Fenomenul" poate fi controlat, pentruca "omul cu sangele universal" care l’a daruit de 108 ori... traeste in Bucuresti. Este perfect sanatos si oricand sta la dispozitia muribunzilor sa le salveze viata!

Convorbirea intre cei doi medici era destul de aprinsa. Cel dintai - un medic tanar - sustinea cu drept cuvant ca pe cat de curenta este transfuzia de sange, pe atat este de adevarat ca un om nu poate da intr’un numar atat de mare, oricand si oricum.

- Si totusi, faptul este perfect adevarat. Daca nu l’a relevat inca nimeni este - poate - pentruca generosul cetatean s’a complacut intr’o modestie si un anonimat la inaltimea frumusetii sacrificiului sau. (...) Convorbirea celor doi medici mai interesa nu numai prin senzationalul fenomenului fiziologic care, singur, putea face obiectul unui interesant reportaj; dar si prin maretia gestului de suprema generozitate a unui necunoscut, mai ales intr’o vreme de cumplita criza morala si excesiv materialism. Iata un om din poveste, care traieste in Bucuresti, modest si muncitor, fericit ca poate contribui la alinarea suferintelor altora cu ceeace Dumnezeu i-a daruit mai din belsug. Un om-"intreg" in adevaratul inteles al cuvantului care, pentru frumusetea pildei pe care o reprezinta trebue - cu toata impotrivirea sa - scos de sub anonimat... Cu acest gand am inceput investigatiile, mai intai printre medici, apoi printre cunoscuti. In scurt timp, m’am gasit in fata omului-fenomen...

Dupa informatiile mele, o convorbire cu "omul-fenomen" pentru un reportaj sau cel putin o dare de seama, era cu neputinta - pentruca singurul lucru pe care-l cerea acelora carora le daruia sange era ca nimeni, sub nici o forma, sa nu-i comenteze darul. Isbutisem sa-i stiu numele, profesiunea, adresa: Silberman, comerciant, Str. General Praporgescu 8. Si inca un amanunt: anuntat despre "un caz grav", vine "in viteza", gata sa-si ofere sangele pentru una sau mai multe transfuzii... Asa intelege omul sa faca binele - la timp. Aceasta "particularitate" a omului-fenomen ma facu sa recurg la "un caz grav" care sa ma puna in fata generosului cetatean. Un biletel si intr’o jumatate de ceas dl Silberman, incantat ca putea veni "la timp" la un "caz grav", isi anunta grabit sosirea. Intrevederea fu o surpriza pentru amandoi: ma cunostea de mic copil, din orasul meu natal! Pe atunci era negustor de cereale, un om distins, muncitor, corect, stimat si iubit de intreg oraselul unde-si desfasura activitatea cotidiana. Amicul meu era de doua ori fericit: intai pentruca putuse veni la timp "intr’un caz grav", apoi pentruca putea ajuta un concetatean pe care-l cunostea inca de mic copil... Nevinovatul meu truc isbutise de minune. (...) Aceasta potrivire este conditia esentiala pentru a se putea face o transfuzie. Din cele 110 transfuzii - numai doua n’au putut fi efectuate pentru nepotrivire... Celelalte au reusit toate si am avut multumiri sufletesti pe care nu ti le pot descrie. Amicul meu este un om voinic, sanatos, simpatic, cu vocea mladiaosa si cu privirea vioae, inteligent. Este vecinic zambitor, vesel asa cum mi-l reamintesc din copilarie: "un munte de om", glumet si jovial, amabil si indatoritor.

Cetateanul fenomen

"Medicii discutasera apoi asupra «fenomenului» in sine, care desminte o intreaga teorie medicala. Cetateanul nostru nu respecta nici o norma si poate da, consecutiv, cantitati insemnate de sange fara ca prin aceasta organismul sa se resimta in vreun fel. Si cand te gandesti ca cetateanul nostru nu numai ca si-a oferit gratuit sangele de peste 100 de ori la intervale atat de scurte, dar mai cheltuieste si din buzunar cu deplasarile"...

Ion Tic, Ilustratiunea Romana, 30 noiembrie 1932

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

"Calitatea de concetatean si de «cunostinta veche» imi ingadui sa-l retin si sa-l antrenez asupra unui subiect, pe care de regula il evita: capacitatea miraculoasa de a putea da sange oricui si la infinit. - Ai sange de Nicoresti, amice. «Cherestea» din alte vremuri, batuta pe butuc de vita veritabila. Silberman zambi probabil la aluzia pe care i-o facusem la minunatele podgorii si la vremurile de odinioara. - In orice caz, sange bun si pe cat vad imbelsugat. Am sange «universal» - adica acea categorie de sange care se potriveste oricui"... Ion Tic, Ilustratiunea Romana 30 noiembrie 1932