"Astăzi e ziua ta..."
Ca şi copil şi-a dorit foarte mult să facă muzică şi în paralel ar fi
vrut să studieze medicina. Nu putea însă să vadă sânge. "Am fost
îndrumat aşa de bine încât nu am ce să regret", mărturiseşte artistul.
Ovidiu Lipan Ţăndărică împlineşte
astăzi 55 de ani. • VIDEO
"Astăzi e ziua ta..."
Ca şi copil şi-a dorit foarte mult să facă muzică şi în paralel ar fi vrut să studieze medicina. Nu putea însă să vadă sânge. "Am fost îndrumat aşa de bine încât nu am ce să regret", mărturiseşte artistul. Ovidiu Lipan Ţăndărică împlineşte
astăzi 55 de ani.
"Vârsta mea biologică este una, şi vârsta mea de artist este cu totul alta. Am rămas undeva foarte tânăr ca artist. N-am vârstă şi cred că este un atu care mă propulsează în timp... tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
Mă degajez de tot ce e lumesc ca să pot dansa cu stelele în momentul în care bat la tobe. Sunt sincer, curat, fără nici un fel de învinuire. Aş putea să pic, să intru în inconştienţă pentru că nu realizez ce fac. Din când în când mai revin, mă privesc şi-mi spun: nu-i adevărat, potoleşte-te.
În ceea ce priveşte grupul Phoenix, de fiecare dată când suntem pe scenă ne leagă un fluid special. Fiecare reîntâlnire a trupei este o renaştere. Pe undeva, fiecare din noi trăieşte sub influenţa acestui destin. E o bucurie deosebită, şi dorinţa mea mare este să ne aflăm în formula aceea, cu Mircea Baniciu.
Trăiesc în extreme. Sunt în acelaşi timp şi foarte conservator şi nebun. Sunt liber, îmi dau libertate la creaţie. Trăiesc şi momente foarte încordate de creaţie, dar se pare că în ultima vreme, de când m-am reîntors în România, în ultimii şapte ani am realizat mai multe CD-uri.
Cred că am ceva care mă dirijează şi care îmi creează o balanţă interioară foarte importantă în a crea şi a trăi liniştit cu mine însumi. Este un lucru foarte important. Noaptea-i neagră, ziua-i plină de lumină, Pământul trăieşte în amândouă. De aceea nu uita să râzi. Câteodată uit să râd, şi atunci mă învinuiesc. Nu am nici un regret în cariera mea, pentru că asta mi-am ales, asta trebuie să duc la bun sfârşit. Chiar dacă au fost momente nu tocmai roz. Sunt împlinit. Am avut o viaţă extraordinar de tumultoasă şi plină de satisfacţii. Sunt un om bogat prin ceea ce fac, sunt împăcat cu mine şi cu evoluţia pe care am avut-o. Îmi iubesc libertatea, asta însemnând să poţi fi propriul tău şef, să poţi să-ţi coordonezi timpul, în aşa fel încât să poţi să-ţi permiţi să te distrezi, să te întâlneşti cu prietenii şi în acelaşi timp să fii foarte activ. Fiind un rebel, nu aş fi putut să stau undeva opt sau zece ore la un birou. Sunt fericit că este aşa. Am un băiat de 18 ani, şi lui îi doresc tot binele din lume. Dacă mi-aş dori ceva special, l-aş face pe Dumnezeu să râdă. Până la urmă, totul stă în stele, chiar dacă noi suntem cei care pornim vitezele şi le schimbăm, destinul îşi spune cuvântul.
Vreau să le transmit prietenilor şi oamenilor care mă îndrăgesc să aibă încredere în mine, să fie alături de mine şi sper să nu-i dezamăgesc."
Ca şi copil şi-a dorit foarte mult să facă muzică şi în paralel ar fi vrut să studieze medicina. Nu putea însă să vadă sânge. "Am fost îndrumat aşa de bine încât nu am ce să regret", mărturiseşte artistul. Ovidiu Lipan Ţăndărică împlineşte
astăzi 55 de ani.
"Vârsta mea biologică este una, şi vârsta mea de artist este cu totul alta. Am rămas undeva foarte tânăr ca artist. N-am vârstă şi cred că este un atu care mă propulsează în timp... tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
Mă degajez de tot ce e lumesc ca să pot dansa cu stelele în momentul în care bat la tobe. Sunt sincer, curat, fără nici un fel de învinuire. Aş putea să pic, să intru în inconştienţă pentru că nu realizez ce fac. Din când în când mai revin, mă privesc şi-mi spun: nu-i adevărat, potoleşte-te.
În ceea ce priveşte grupul Phoenix, de fiecare dată când suntem pe scenă ne leagă un fluid special. Fiecare reîntâlnire a trupei este o renaştere. Pe undeva, fiecare din noi trăieşte sub influenţa acestui destin. E o bucurie deosebită, şi dorinţa mea mare este să ne aflăm în formula aceea, cu Mircea Baniciu.
Trăiesc în extreme. Sunt în acelaşi timp şi foarte conservator şi nebun. Sunt liber, îmi dau libertate la creaţie. Trăiesc şi momente foarte încordate de creaţie, dar se pare că în ultima vreme, de când m-am reîntors în România, în ultimii şapte ani am realizat mai multe CD-uri.
Cred că am ceva care mă dirijează şi care îmi creează o balanţă interioară foarte importantă în a crea şi a trăi liniştit cu mine însumi. Este un lucru foarte important. Noaptea-i neagră, ziua-i plină de lumină, Pământul trăieşte în amândouă. De aceea nu uita să râzi. Câteodată uit să râd, şi atunci mă învinuiesc. Nu am nici un regret în cariera mea, pentru că asta mi-am ales, asta trebuie să duc la bun sfârşit. Chiar dacă au fost momente nu tocmai roz. Sunt împlinit. Am avut o viaţă extraordinar de tumultoasă şi plină de satisfacţii. Sunt un om bogat prin ceea ce fac, sunt împăcat cu mine şi cu evoluţia pe care am avut-o. Îmi iubesc libertatea, asta însemnând să poţi fi propriul tău şef, să poţi să-ţi coordonezi timpul, în aşa fel încât să poţi să-ţi permiţi să te distrezi, să te întâlneşti cu prietenii şi în acelaşi timp să fii foarte activ. Fiind un rebel, nu aş fi putut să stau undeva opt sau zece ore la un birou. Sunt fericit că este aşa. Am un băiat de 18 ani, şi lui îi doresc tot binele din lume. Dacă mi-aş dori ceva special, l-aş face pe Dumnezeu să râdă. Până la urmă, totul stă în stele, chiar dacă noi suntem cei care pornim vitezele şi le schimbăm, destinul îşi spune cuvântul.
Vreau să le transmit prietenilor şi oamenilor care mă îndrăgesc să aibă încredere în mine, să fie alături de mine şi sper să nu-i dezamăgesc."
Firida
Cantafabule - 1975
Il recunoasteti?
Citește pe Antena3.ro