Publicistica - Este un tren...

Este un tren pe caile noastre ferate, poetic, care face distanta Bucuresti - Sinaia si Sinaia - Bucuresti, incarcat sambata si duminica numai cu sex tare (...) Si atunci incepe vaduvia caniculara - atat de penibila, daca trebuie sa-i credem pe cuvant - a sotilor despartiti pe cate o saptamana. Unul din acesti nefericiti era, ni se pare, si el, om de Finanta. (...) Fara sa i se urasca peste masura in Bucuresti, unde in timpul saptamanii cauta compensatiile tristei lui singuratati in vecinatatea unui inger de gen feminin, sambata dupa-amiaza sotul zbura zglobiu catre Sinaia (...) Pe la jumatate de drum, trenul care pleaca din Bucuresti se opreste intr-o gara de incrucisare, asteptand trecerea trenului pornit din Sinaia (...) In fiece sambata, la aceasta incrucisare un prieten al sau, mai tanar, venea din Sinaia si, de la distanta dintre linii, cei doi prieteni se salutau cu cordialitate. (...) Prin septembrie, cei doi prieteni se gasesc in Bucuresti (...) - Desigur, sopteste bancherul, fara sa banuiasca nimic, te tii cu vreo femeie maritata care-si asteapta sambata barbatul... Protestari indig-nate (...) Amicul, evident, fu crezut pe cuvant, bancherul neavand nici o indoiala asupra excelentei sale sotii, un model de gospodina. Secretul perpetuei incrucisari, in care se saluta cu prietenul sau, fusese mult mai grav decat cu o imaginatie perversa si l-ar fi putut cineva inchipui. In timpul saptamanii, amicul ii consola sotia la Sinaia; o zi pe saptamana ii distra ingerul din Bucuresti. De aceea si din multe alte motive necunoscute, pensionarii localitatii Sinaia, care vorbesc aproximativ frantuzeste, au schimbat numele trenului de seara si l-au botezat "Le train des Cocus". Numire intraductibila in romaneste. Ziarul Cronica, 26 februarie 1915