Vasilca şi Vergelul, datini de-nceput de an

Cea mai misterioasa noapte, mult asteptata de toti romanii, a fost cu siguranta cea a Anului Nou, in care cu mic, cu mare, copii, tineri sau batrani, au avut au rolul lor in sar­ba­toare, in aducerea-amin­te a datinilor strabune. Ca sa fie protejati si sa aiba parte de un an mai bun, de cu seara femeile se grabeau sa aprinda la icoana o lumanare de ceara curata pe care o lasau sa arda intreaga noapte. Din noaptea Anu­lui Nou si pana la Bo­bo­tea­za au ramas, dincolo de trecerea ani­lor, tot felul de credinte din batrani. Urarile de An Nou sunt de belsug si sanatate, de aceea co­lin­­datorii vin cu Plu­gu­so­rul, iar pruncii cu Sorcova. Batranii n-au uitat nici astazi sa faca un calendar simplu, sa desfaca mai multe cepe din care au ales 12 particele, pe care presara sare, facand astfel impartirea lunilor anului abia inceput, afland daca va fi ploios sau secetos.

Vasilca isi are propriul rol in aceasta perioada chiar daca, in timp, rolul ursului dus in lant de ursari a fost preluat de un fecior ce imbraca blana fiorosului animal, imblanzit candva de cei care mergeau din sat in sat si prin balciuri cu ursii in lant, pana in prima jumatate a secolului XX, cand obiceiul a fost interzis iar ursii eliberati. "Expresiunea Vasilca e o sincopare din Vasilica, nume obicinuit a se da de catre tigani ursilor domesticiti, pe cari ii joaca prin sate sau prin orase, pe la raspantii sau in curtile oamenilor. In general tiganii ursari pun acest nume ursilor sau ursoaicelor nu prin intamplare, ci dintr-un vechi uz, cu timpul devenit aproape invariabil, spre a se potrivi cantecului urmator: «De te-ai face mai baró/ Vasilica mó/Sa-ti dea tica un grasnó/Vasilica mó» (…)". (Simion Florea Marian "Sarbatorile la romani").

Tot din scrierile lui Simion Florea Marian aflam despre Vergel, datina care incepea in ziua Anului Nou si "tine doua-trei zile si tot atatea nopti", cu triplu rol, pe de o parte in profetirea norocului pentru anul inceput, urmat de o petrecere organizata de cei ce serbau Vergelul si de incuscrire sau inrudire.

Vergelul de profetire a norocului era buciumat de cu seara, dandu-se de stire celor care doreau sa fie prezenti la casa unei gazde: feciori, fete mari, barbati, neveste, baieti, copile, mosnegi si babe. "Tot insul care voieste a-si cunoaste viitorul arunca in apa neinceputa dintr-un ciubaras cate un semn: un cutitas, un crucer, un bumb, un inel, o cheita, (…) in scurt, fiecare ce are la indemana, insa fiecare trebuie sa-si cunoasca semnul cand se va scoate din apa. Dupa aceasta se randuieste un baiat de vreo 10-13 ani ca sa scoata semnele. Baiatul randuit, in vreme ce toti ceilalti adunati stau departe de masa, se apropie incet de ciubarasul cu semnele, dimpreuna cu alt om bun de gura, care se numeste vergelator sau vestitor de An Nou. Vergelatorul, avand cate un betisor verde de pom in fiecare mana, incepe a toca incet cu aceste betisoare pe marginea ciubarasului cu semnele si a ura: «(...) Semnele din acest vas/ Sa va fie tot de tras/ De tras sort de bucurie/ Din anul ce o sa vie/ Scoate-un semn si spune drept/ Maine care an sa-ncep?» (...) Vergelatorul numeste cutare sarbatoare insemnata sau vreun sfant ce vine la rand, cand Dumnezeu are sa dea noroc celui cu semnul. Dupa ce sfarseste de insirat toti sfintii si sarbatorile de peste an, daca mai raman semne in vas, vergelatorul spune celui cu semnul daca va avea noroc de vite."
In unele zone ale tarii, fetele si feciorii care voiau sa-si gaseasca perechea se veseleau cu mese intinse, la o casa unde era o fata de maritat, unde un fecior, desemnat din vreme de altii din leatul sau, era numit Vergel si aducea ghinars (vinars) si muzicanti care sa le zica din strune. Aici se adunau, de regula, mai multe fete, iar mamele lor, prezente si ele, erau cu bagare de seama sa vada cine le juca odrasla si daca era vreun rost sau nu de nunta in acel an. Odini­oa­ra, la iesirea de la biserica era inaintata invitatia la Vergel: "San-Vasei cu Boboteaza/ Tot dupa Craciun urmeaza/ Sa laudam/ Sa cantam/ Sa ne bucuram/ Iaca vin caslegile,/ Se marita fetele". Aceasta datina se prelungea pana in ajunul Bobotezei, zi de sec, cand nu se mananca de frupt, ci se tine post aspru.