Este ziua 48 a anului
Au mai ramas 317 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
" Nu se poate
nicidecum, cand
frigi, sa nu iasa fum"
- adica atunci cand faci ceva rau sa nu se afle.
"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
|
|
Citește pe Antena3.ro
ZODIA
|
Varsator
(20 ianuarie -
18 februarie)
|
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit astazi, a trait pe vremea imparatilor Maximian si Maximin si era de fel din mitropolia Amasiei. Fiind incorporat in oastea tironilor si facand parte din ceata lui Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare si a marturisit ca Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe niste statui neinsufletite. I s-a dat vreme sa se gandeasca mai bine, sa-si schimbe parerea si sa aduca jertfe idolilor, dar el a ars in foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Fiind prins si marturisind, a fost chinuit in felurite chipuri; si, fiind bagat intr-un cuptor aprins, si-a primit sfarsitul acolo, dandu-si sufletul in mainile Domnului.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In RomaniaIn lume |
NASCUTI LA 17 februarie
|
|
CLICK ISTORIC
|
La 17 februarie 1947 se stingea din viata, la Paris, Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a reginei Elisabeta, poeta, ambasadoare a Romaniei. S-a nascut in 1864 in Bucuresti. Tatal ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, ce-l dadusera pe cultivatul Ienachita Vacarescu. Mama sa provenea dintr-o alta veche familie de boieri, cunoscuti din timpul lui Mihai Viteazul. Regina planuia sa o casatoreasca cu printul Ferdinand. Cei doi s-au logodit in sala de lectura a Elisabetei. In urma scandalului, regina s-a refugiat la Venetia, pentru ca la Bucuresti era izolata din cauza prieteniei cu Elena Vacarescu. Aceasta din urma si-a urmat regina in exilul venetian, la sfarsitul caruia s-a stabilit in capitala Frantei. Aici
i-a cunoscut pe Leconte de Lisle si Victor Hugo, pe care ii va evoca mai tarziu in amintirile sale. La Paris a urmat cursuri de filozofie, estetica si istorie in cadrul Universitatii Sorbona.
|
CREDINTE POPULARE, TRADITII, SEMNE
|
Fata padurii este o reprezentare mitica specifica civilizatiei lemnului, fiica a Mumei Padurii. Locuieste in fundul codrilor de unde vine, luand infatisarea iubitei feciorilor sau a unei zane, adusa de vanturi si vijelii. Calatoreste numai pe timp de noapte si poate lua chip de fata, de baba, de fiinta jumatate fata si jumatate peste sau animal, de obicei iapa. Ea amageste feciorii, pe care ii rapeste, le face copii si apoi ii lasa rataciti prin padure. Spre deosebire de Muma Padurii, necajita ca oamenii ii taie copiii (copacii) din padure, Fata Padurii este vesela, canta, horeste. Este inalta, poarta parul lung pana la picioare si este incaltata cu ciubote sau cizme de lemn. Umbla dezbracata, acoperita cu par sau imbracata in scoarta si muschi de copaci. Privita din fata, seamana cu o femeie, din spate cu o covata (lemn scobit). Feciorul poate scapa de dragostea ei cu ajutorul vrajitoarelor care confectioneaza un om din paie, il imbraca cu hainele barbatului si il duce la o rascruce de drumuri. Pacalita, Fata Padurii framanta (iubeste) omul de paie si asa ii da pace feciorului. Se fereste, in schimb, de barbatii care poarta brau, curea, bracinar de tei; cel care reuseste sa o incinga peste mijloc ii ia puterea si poate afla de la ea mari secrete. Dusmanul ei este Omul Noptii sau Omul de Miaza-Noapte, care o prinde, o spinteca. In unele zone etnografice este confundata cu muma-sa. Muma si Fata Padurii, cele mai cunoscute reprezentari mitice ale Panteonului romanesc, sunt prezente in toate genurile creatiei populare.
(Profesor Ion Ghinoiu)
|