Cazul 1393 - Judecata, lovita de nulitate absoluta

Cel de-al optulea membru al juriului constituit de Jurnalul National, maestrul Gheorghita Mateut, desfiinteaza ancheta si procesul crimei. El da verdictul: Cazul 1393 este o eroare judiciara.

Judecata, lovita de nulitate absoluta Din acest moment, analiza Cazului 1393 ramane la mana specialistilor. Noi am prezentat in prima zi faptele asa cum rezultau din cercetarea penala si din judecata.

Am semnalat neconcordantele, slabiciunile si lipsurile acestui proces, asa cum ne-au fost dictate de bunul-simt si de experienta gazetareasca. In a doua zi v-am relatat probele si indiciile descoperite de noi in ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a trei luni. Ati cunoscut astfel noi depozitii si probe, care nu au fost administrate pe parcursul judecatii, pentru simplul motiv ca anchetatorii nu s-au obosit sa le caute. Nu erau greu de gasit, de buna seama, atata vreme cat noi, fara experienta si animati doar de pasiune pentru adevar, am facut-o, lipsiti de mijloacele oferite de puterea administrativa si cea judecatoreasca.

Facem o pauza in a va prezenta roadele muncii de gazetari, pentru a va lasa sa cititi interpretarile, analizele si chiar verdictele pe care le-au dat, in acest caz, maestri ai Dreptului Penal. Sunt noua la numar cei carora le-am cerut sa studieze dosarul "Cazului 1393". Raspunsurile lor arata ca, fara a fi platiti, cei noua, foarte bine cotati practicieni, au acordat zile intregi din timpul lor, multa energie si pasiune pentru a da un verdict cat mai corect. Au facut-o din respect pentru ideea si munca noastra, din respect pentru prestigiul Jurnalului National si pentru calitatea cititorilor nostri, din dragoste pentru adevar.

Unii vor spune despre ei: "Au vrut sa-si faca reclama". In timp, veti cunoaste identitatea tuturor celor noua membri ai juriului si va fi clar pentru oricine ca sunt personalitati care nu mai au de mult nevoie de reclama. Veti vedea ca opiniile lor sunt diverse, ca prezinta chiar contradictii. Asta este stiinta Dreptului: o stiinta in care adevarul iese la lumina prin confruntarea argumentelor contrare.

Astazi cititi verdictul maestrului Gheorghita Mateut. Luni va vom prezenta analiza ultimului jurat, Eugen Vasiliu.

Publicam opiniile membrilor juriului in ordinea in care acestea ne-au fost remise. Membrii juriului nu au avut cunostinta de rezultatele investigatiilor noastre jurnalistice. Acestea sunt probe extrajudiciare si in baza lor nu poate fi pronuntata o sentinta. Ei au judecat, asa cum se cuvine, doar pe baza probelor administrate in procesul "Cazului 1393". Titlurile, supratitlurile si intertitlurile apartin redactiei.

Va asteptam opiniile asupra acestui caz la adresa de mail cazul1393@jurnalul.ro.

MAESTRU. Gheorghita Mateut (stanga) este tare atat la bara, cat si la catedra Gheorghita Mateut este profesor universitar doctor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, materia Drept procesual penal. Este membru al Asociatiei Internationale de Drept Penal. A fost procuror timp de sapte ani, pana in 1991, cand a intrat in avocatura. A intrat in invatamant in 1993, urcand in toate gradele de profesor universitar, iar de doi ani este profesor la Institutul National de Magistratura. Performantele lui Gheorghita sunt recunoscute si pe plan mondial, dovada in acest sens fiind cele doua burse de cercetare primite la prestigioasele universitati Paris V si Oxford. Mateut a fost aparatorul fostului primar al Clujului Gheorghe Funar, al judecatoarei Elena Pop Blaga, din Oradea, arestata sub acuzatia de luare de mita de PNA in 2002. Presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, a apelat, de asemenea, la serviciile lui Mateut. La fel si primul judecator arestat, Viorel Burzo, Omar Hayssam, Dan Ioan Popescu sau Zaher Iskandarani.

Critici aduse urmaririi penale, judecatii in prima instanta, judecatii in apel si judecatii in recurs, precum si remediile procesuale.

1. In speta ce formeaza obiectul discutiei, sesizarea organelor de urmarire penala s-a facut prin intermediul unui denunt oral, consemnat in procesul-verbal din data de 12.12.2000, incheiat de postul de politie Frumusita, in care se semnaleaza o moarte violenta (decesul victimei Lechea Ion). Dosarul debuteaza cu o contradictie de neinteles, care demonstreaza superficialitatea urmaririi penale si lipsa de preocupare din partea autoritatilor judiciare sesizate pentru respectarea stricta a dispozitiilor procedurale. Astfel, dupa ce la aceeasi data se dispune de procuror inceperea urmaririi penale in rem (cu privire la fapta) pentru savarsirea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 CPP, prin Ordonanta de efectuare a constatarii medico-legale din 13.12.2000, datata de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati in Dosarul nr. 1393/ P/2000, invocandu-se cercetarile care se efectueaza privind moartea suspecta a numitului Lechea Ioan, se fac referiri la persoanele autorilor.

Or, este inadmisibil ca plecand de la simple acte premergatoare, care se situeaza, potrivit legii, inaintea inceperii urmaririi penale, sa se stabileasca ab initio o stare de fapt care presupune o urmarire penala pe cale inceputa sau o actiune penala pusa in miscare.

Cercetarea la fata locului: sumara

2. Pe de alta parte, se vorbeste despre acte premergatoare, desi in realitate ele lipsesc cu desavarsire. Actele premergatoare sunt acte de investigatie preliminara care pot fi efectuate conform art. 224 CPP in vederea inceperii urmaririi penale, iar unicul mijloc de proba, in aceasta etapa, il reprezinta procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare. Or, aici se pare ca inceperea urmaririi penale s-a dispus doar pe baza denuntului oral al numitului Cristea Nelu (cel care a descoperit cadavrul) prin rezolutia din aceeasi data (13.12.2000).

3. De asemenea, a fost efectuata o cercetare la fata locului, conform procesului-verbal din 13.12.2000, din care insa nu se poate trage nici o concluzie. Intr-adevar, examinand continutul procesului-verbal de cercetare la fata locului, observam ca acesta este prea vag, omitand mentiuni esentiale pretinse de lege.

4. Cercetarile la fata locului trebuie corelate si cu concluziile de constatare medico-legala, care, desi e intocmit ulterior (la 15.02.2001), a fost dispus in aceeasi zi, ceea ce presupunea si o deplasare la fata locului a medicului legist impreuna cu procurorul, cadavrul putand fi autopsiat chiar la fata locului, in prezenta martorilor asistenti. Un asemenea procedeu era util aflarii adevarului, cu atat mai mult cu cat cu acea ocazie puteau fi prelevate probe, care apoi, prin comparatie cu cele ridicate de la suspecti in urma unei eventuale examinari corporale, ar fi putut conduce la identificarea autorilor. Este vorba de cunoscuta proba a amprentelor genetice (ADN-ul), care este considerata proba secolului, fiind in masura sa traseze certitudini in stabilirea adevarului.

In acest context, raportul de constatare medico-legal prezinta deficiente majore. Astfel, pe langa faptul ca el este antedatat, pentru ca, desi este finalizat la 15.02.2001, poarta data de 15.12.2000 si ca mentioneaza date eronate, retinand ca medicul legist a procedat la examenul la fata locului la data de 13.12.2000, cu toate ca nu figureaza in procesul-verbal de cercetare la fata locului si, in fine, ca prezinta o stare de fapt, retinand vinovatia suspectilor anterior obtinerii unei condamnari definitive, este lipsit complet de eficienta pe plan probator. Astfel, nu este valorificata legatura dintre semnele de violenta constatate la autopsie, pe de o parte, si posibilul instrument care a servit la savarsirea infractiunii prin prisma sustinerilor martorilor oculari, pe de alta parte.

In aceste conditii cred ca se impunea si efectuarea unei expertize pentru lamurirea acestor contradictii si in vederea aflarii adevarului. Expertiza ar fi putut sa raspunda la unele obiective esentiale si anume acela de a se stabili daca leziunile constatate pe corpul victimei puteau fi provocate in modalitatile descrise de Spanu Catalin (in timpul urmaririi penale) si de martorul Hagiu Nelu, precum si acela de a se stabili cu exactitate care este cauza mortii victimei si care este ponderea politraumatismului in raportul cauzal. Proba putea fi dispusa fie din oficiu de procuror, care trebuie sa cerceteze nu numai aspectele nefavorabile, ci si pe cele favorabile ale invinuitului sau inculpatului, fie la cererea aparatorilor. In continuare, pentru aceasta, puteau fi avute in vedere consemnarile din procesul-verbal de cercetare la fata locului si cele din raportul de constatare medico-legala referitoare la obiectele gasite la fata locului si urmele infractiunilor descoperite pe corpul victimei, la care se adauga si cele eventuale, care puteau fi descoperite pe corpul suspectilor, in urma examinarii corporale a acestora.

5. Declaratiile martorilor obtinute in timpul procedurilor preliminare prezinta disfunctii majore. Astfel, declaratiile obtinute la data de 13.12.2000 cu incalcarea dispozitiilor procedurale privind juramantul martorilor (art. 85 CPP) si inainte de inceperea urmaririi penale nu pot avea nici o valoare probatorie. In aceeasi modalitate sunt audiati martorii si in ziua de 14.12.2000 si respectiv 15.12.2000, cand s-a procedat practic la obtinerea unei declaratii scrise de mana proprie a martorilor, cu toate ca acest procedeu este permis doar pentru invinuit sau inculpat cu privire la invinuirea care i se aduce conform art. 70, alin. 3, CPP. La fel s-a procedat si cu declaratia martorului principal al acuzarii, Hagiu Nelu, care, la data de 18.12.2000, da o declaratie de mana proprie, declaratie scrisa apoi pe formular tipizat la aceeasi data, in prezenta avocatului din oficiu Corobana Stela.

Intreaga procedura este viciata

6. Confruntarile intre persoanele care au dat declaratii contradictorii s-au efectuat cu incalcarea dispozitiilor procedurale. Astfel, confruntarea din data de 12.12.2000 intre Spanu Catalin si Enache Vicu, ambii invinuiti, s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 171, alin. 2, CPP, nefiind asigurata decat participarea unui singur aparator, a carui prezenta este semnalata printr-o semnatura indescifrabila, ceea ce semnifica faptul ca procedura a fost formala, apararea nu a fost efectiva, lipsind cu desavarsire, iar procurorul nu s-a preocupat in mod real de stabilirea adevarului si de lamurirea contradictiilor intre persoanele confruntate.Totodata, procesul-verbal mai este semnat si de doua persoane necunoscute, fiind incheiat cu incalcarea flagranta a prevederilor art. 91 din CPP. Or, in aceste conditii, el nu poate fi folosit ca mijloc de proba. In aceeasi modalitate sunt incheiate si celelalte procese-verbale de confruntare. In plus, in cazul confruntarii invinuitului Enache Vicu cu martorul Hagiu Nelu, s-a omis obtinerea in prealabil a juramantului martorului, ceea ce face, la fel, ca procesul-verbal sa nu poata fi folosit ca mijloc de proba.

7. Intreaga procedura de urmarire este viciata, fiind lipsita practic de cadrul procesual legal de exercitare a drepturilor si obligatiilor procesuale si de efectuare a actelor procedurale prevazute de lege. Astfel, in speta, urmarirea penala este inceputa doar in rem in temeiul rezolutiei din 13.12.2000. Din momentul in care sunt descoperiti autorii, ea trebuie inceputa insa in mod obligatoriu si in personal, pentru ca altfel nu poate fi efectuat nici un act procesual sau procedural fata de persoana invinuitului sau inculpatului. Aici, urmarirea penala a ramas in stadiul initial in rem, nefiind inceputa cu privire la persoanele cercetate, ceea ce face ca toate actele subsecvente sa fie practic nule.

8. In acest fel, insesi ordonantele de punere in miscare a actiunii penale pentru toti inculpatii sunt lipsite de orice fundamentare juridica. De altfel, ele sunt complet nemotivate. Astfel, din cuprinsul ordonantelor lipseste insasi fapta pentru care sunt invinuiti inculpatii. Pentru aceasta, ordonantele trebuiau sa cuprinda o stare de fapt, fiind insuficienta reproducerea doar a textului de incriminare. Mentionam ca actul de inculpare este actul procesual cel mai important dat de lege in competenta ministerului public, pentru ca el stabileste limitele obiectului judecatii.

9. La fel de inconsistent este si rechizitoriul, care trebuie sa aduca litigiul penal in fata jurisdictiei de judecata. Astfel rechizitoriul se limiteaza doar la expunerea starii de fapt, fara sa faca nici un comentariu asupra probelor, cu toate ca aici probele sunt contradictorii, fapt pe care il recunoaste si procurorul, din moment ce a utilizat procedeul confruntarii. Rechizitoriul reprezinta cea mai elocventa dovada a nesocotirii dispozitiei de principiu din cuprinsul art. 202 din CPP privind rolul activ al organului de urmarire penala, care obliga sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia, din moment ce omite sa verifice apararile formulate de inculpatii Enache Vicu si Chicioroaga Vasile.

Procurorul nu poate explica

Mai mult, in privinta ultimului, procurorul trebuia sa constate ca dovedit alibiul invocat constant de catre inculpat, element de fapt care in toate sistemele juridice conduce la excluderea participarii celui interesat la savarsirea faptei. In plus, rechizitoriul este neconvingator, nefiind lamurit rolul martorului ocular Hagiu Nelu in savarsirea faptei, avand in vedere ca insusi procurorul retine ca initial si acesta a urmarit victima, fara a putea explica de ce ulterior a stat deoparte cu posibilitatea deplina a observarii evenimentului, asa cum se retine in rechizitoriu. In fine, confirmarea rechizitoriului de catre primul procuror este pur formala. Ea semnifica insusirea rechizitoriului de catre conducatorul Parchetului din care face parte procurorul care a efectuat urmarirea penala. De aceea trebuia sa se materializeze intr-o rezolutie motivata, care sa indice cel putin numele si prenumele primului procuror, data emiterii si dispozitia de inaintare a dosarului la instanta, in absenta acestora sanctiunea fiind nulitatea absoluta a rechizitoriului.

10. Apararile in timpul urmaririi penale sunt inexistente, cu toate ca, fiind inculpati arestati in cauza, asistenta juridica este obligatorie, potrivit legii. Astfel, la desemnarea aparatorilor din oficiu nu s-a tinut seama de interesele contrare ale inculpatilor, astfel incat se constata prezenta aceluiasi aparator pentru toti inculpatii (de pilda, la data de 18.12.2000, cand se ia masura arestarii preventive, avocatul Corobana Stela este desemnat ca aparator din oficiu atat pentru Enache Vicu, cat si pentru Spanu Catalin, care aveau evident interese contrare, dand declaratii contradictorii. In materialul apararii se constata, de asemenea, o atitudine pasiva din partea aparatorilor, dar si din partea organului de urmarire penala, care nu-si indeplineste obligatia prevazuta expres in art. 172, alin. 1, CPP, de asigurare a prezentei aparatorilor si de incunostiintare a lor cu privire la toate actele de urmarire penala. In acest fel se poate spune ca apararea nu a fost efectiva, si din aceasta cauza trebuie sa se constate nulitatea absoluta a urmaririi penale.

11. Prelungirile de arestare preventiva dispuse in urma urmaririi penale fata de inculpatii arestati sunt pur formale. Ele au operat in mod automat, avand ca efect aducerea inculpatilor in stare de arest in fata instantelor penale. Din cuprinsul incheierilor de prelungire a masurii arestarii preventive rezulta ca instantele nu au studiat dosarul cauzei, luand in considerare doar cererea Parchetului, fara sa existe nici un motiv de prelungire, asa cum se intampla frecvent in practica. Cu aceasta ocazie, instantele puteau constata ca in privinta inculpatilor Enache Vicu si Chicioroaga Vasile nu au existat motive de prelungire a arestarii preventive. Practic, incheierile de prelungire sunt complet nemotivate. De pilda, incheierea data in camera de consiliu de catre Tribunalul Galati la 7.06.2001 se limiteaza doar sa afirme ca "in cauza fiind intrunite cerintele legii, Tribunalul urmeaza a admite cererea si a dispune prelungirea duratei arestarii preventive", procedeu inadmisibil, daca tinem seama de caracterul exceptional, de masura arestarii preventive, precum si de principiul potrivit caruia prelungirea arestarii preventive putea fi dispusa doar in caz de necesitate si motivare.

Asistenta juridica a fost formala

12. In privinta judecatii in prima instanta, mentionam mai intai ca procedura a debutat cu mentinerea starii de arest a inculpatilor dupa aceeasi schema, formal si fara nici o motivare. Pe parcursul judecatii, s-a simtit, la fel, o lipsa de interes din partea aparatorilor din oficiu, care se prezinta la fel pentru inculpate cu interese contrare. In aceasta situatie instanta penala avea obligatia sa ia masuri pentru ca asistenta juridica sa nu fie formala. Nefacand acest lucru, se poate spune ca inculpatii au fost lipsiti de asistenta juridica, sanctiunea fiind nulitatea absoluta a judecatii.

Cercetarea judecatoreasca in fata primei instante a fost aproape inexistenta, ea s-a limitat doar la ascultarea inculpatilor si la reaudierea martorilor opusi in rechizitoriu, fara sa se tina seama de schimbarea spectaculoasa a declaratiei inculpatului Spanu Catalin, care nu isi mentine declaratiile de la urmarirea penala care obliga instanta sa procedeze la noi confruntari si sa aprofundeze pozitia in proces a martorului Hagiu Nelu, precum si de deficientele constatarii medico-legale, care impuneau efectuarea unei expertize medico-legale. Nefacand acest lucru, prima instanta nu a desfasurat practic o activitate de judecata, ci doar de confirmare a actului de inculpare si de trimitere in judecata a procurorului. Pe aceeasi linie se inscrie si sentinta de condamnare data de prima instanta, care este practic nemotivata si nu face nimic altceva decat sa reproduca continutul rechizitoriului. Cred ca prima instanta era obligata sa constate mai intai nulitatile actelor de urmarire penala si sa dispuna, in temeiul art. 332, CPP, restituirea intregului dosar procurorului pentru refacerea urmaririi penale.

13. Judecata in apel a fost la fel de formala ca si judecata in prima instanta, caracterizandu-se prin lipsa de preocupare a Curtii de Apel Galati in examinarea motivelor de Apel formulate de Chicioroaga Vasile si Enache Vicu si in afara adevarului.

Astfel, fara sa intre intr-o cercetare judecatoreasca si fara sa tina seama de apararile formulate de inculpat, instanta de apel respinge ca nefondate apelurile inculpatilor, mentinand hotararea primei instante. Din continutul deciziei Curtii de Apel rezulta ca aceasta nu are o motivare proprie si nu face altceva decat sa reproduca motivele sentintei date de prima instanta, ceea ce echivaleaza cu lipsa unei judecati a fondului.

14. Judecata in recurs, care s-a desfasurat in fata Curtii Supreme de Justitie, Sectia penala, s-a inscris in acelasi tipar. In realitate, instanta de recurs nu a facut o analiza a motivelor de casare invocate. Este adevarat ca inculpatii nu au beneficiat nici aici de asistenta juridica profesionala, fiind asistati de un aparator desemnat din oficiu, care nu a facut aparare efectiva, insa, fiind vorba de hotarari contrare legii, instanta era obligata ca din oficiu sa intre in analiza fondului cauzei, prin prisma acestui motiv de casare, putand constata cu usurinta ca atat urmarirea, cat si judecatile de fond sunt puternic afectate de nulitati, sa caseze jude-catile precedente, sa dispuna restituirea dosarului la pro-curor pentru refacerea si pentru completarea urmaririi penale si sa dispuna punerea imediata in libertate a inculpatilor.

Posibile solutii de indreptare

15. Convingerea mea este ca suntem, din pacate, in fata unei erori judiciare, favorizata de incalcari extrem de grave ale procedurilor in toate fazele si in toate stadiile procesului. Dupa parerea mea, solutia de condamnare nu mai putea sta in picioare, atat timp cat inculpatul Spanu Catalin revine in mod justificat asupra declaratiei initiale, excluzand orice implicare a inculpatului Enache Vicu in comiterea faptei.

Daca declaratia initiala a inculpatului Spanu Catalin este neconvingatoare, fiind plina de inexactitati, declaratia din fata instantei este credibila si, mai mult decat atat, detaliile pe care le contine indica un nou posibil autor, chiar martorul Hagiu Nelu, care devine dintr-o data suspect si deci persoana interesata. De altfel, este de remarcat faptul ca, daca in privinta martorului Hagiu Nelu ar putea fi identificat un mobil al faptei, indispensabil infractiunii de omor, in cazul inculpatului Enache Vicu, persoana cu o situatie materiala buna, nu se poate retine practic nici un mobil. In fine, situatia inculpatului Chicioroaga Vasile se detaseaza net de aceea a celorlalti inculpati, din moment ce s-a stabilit, prin intermediul martorilor ascultati inca din faza de urmarire penala, ca nu a putut participa la savarsirea faptei, aflandu-se in alt loc la data comiterii acesteia (in municipiul Galati, la rude, unde a fost vazut de mai multe persoane).

16. Desi avem de-a face, se pare, cu un caz de eroare judiciara, sistemul nostru judiciar nu permite deocamdata nici un remediu. O data cu eliminarea recursului in anulare din sistemul cailor extraordinare de atac, prin Legea 576 din 14.12.2004, Codul nostru de Procedura Penala nu mai cuprinde decat doua cai extraordinare de atac: contestatia in anulare si revizuirea. Nici una din aceste cai de atac nu poate fi folosita in speta, pentru ca nu exista nici unul din motivele prevazute de lege.

Dupa parerea mea, legiuitorul nostru s-a grabit atunci cand a utilizat simplu procedeul abrogarii dispozitiilor referitoare la recursul in anulare din cuprinsul Codului de Procedura Penala, privand, in egala masura, ministerul public si partile de posibilitatea de a obtine printr-o cale de atac in casatie, de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, indreptarea erorilor de drept esentiale comise de instantele judecatoresti prin hotarari definitive. Din acest punct de vedere, era poate mai nimerita corectarea recursului in anulare, decat suprimarea lui pentru a-l transforma intr-o cale de atac de casatie, ceea ce ar fi condus si la punerea de acord a normelor de procedura penala cu normele de organizare judiciara. In lumina legii de organizare judiciara, ea ar corespunde reasezarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie dupa regulile unei curti de casatie, care sa aiba sarcina de a controla doar legalitatea hotararii penale, de a rectifica eventualele erori in aplicarea legii comise de catre judecatorii anteriori. Dar Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, cu modificarile si completarile ulterioare, nu mentioneaza o alta cale de atac de competenta instantei supreme, in afara recursului si a recursului in interesul legii, ultimul neavand efect nici asupra hotararilor examinate si nici cu privire la situatia partilor din proces.

In aceste conditii, o solutie convenabila ar putea fi adaptarea recursului la exigentele unui recurs in casatie si transformarea lui intr-o cale de atac extraordinara, care sa fie de competenta unei singure instante, si anume a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In orice caz, indiferent de solutia adoptata, consideram ca recursul in casatie (in interesul partilor) este o institutie fundamentala in care trebuie sa vedem unul din elementele care permit sa se stabileasca daca s-a respectat sau nu legalitatea atat cu ocazia judecatilor in prima instanta, cat si in apel. Pe de alta parte, art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO si art. 14 din Pactul International, referitor la drepturile civile si politice, consacra dreptul general la un examen de catre o jurisdictie superioara, admitandu-se ca este vizat tocmai recursul in casatie.