Cazul 1393 - O crima pentru care ispasesc nevinovati

Jurnalul National va invita in culisele unei grave erori judiciare: o crima pentru care ispasesc nevinovati. In premiera, in presa romaneasca, o Curte virtuala cu Juri va rejudeca procesul crimei si va da verdictul.

Cazul 1393 e o afacere judiciara pe cat de serioasa, pe atat de banala. Serioasa, pentru ca este numele de cod pe care noi l-am dat procesului unei crime. O crima e intotdeauna un lucru serios. Banala, pentru ca, in afara inculpatilor care au fost condamnati, crima asta si deznodamantul ei n-au interesat, cu siguranta, pe nimeni. Personajele implicate - faptasi, victima, martori - fac parte din categoria oamenilor pe care nu dai doi bani. Cazul n-a fost mediatizat, pentru ca nu avea miza. Presa locala l-a pus, la vremea respectiva, undeva pe coloana de stiri. Cea centrala l-a ignorat.  

Ce fapt poate fi, in fond, mai banal decat niste ciobani care se omoara intre ei, atunci cand in preajma nu se afla vreo miorita nazdravana ca sa transpuna banala poveste in paradigma literara nationala? Niste ciobani analfabeti, cam prosti, betivi si scandalagii, lipsiti de maniere, neinteresanti. Oameni cu care nu vrei sa ai de-a face, care nu-ti plac. De aceea, n-ar mira pe nimeni sa afle ca politistii, procurorii, judecatorii si avocatii i-au tratat pe mort si pe inculpati deopotriva, ca pe niste cetateni de mana a treia, ca pe niste suboameni. Fara sa se osteneasca prea mult cautand adevarul, multumindu-se cu aparentele, cu tot ceea ce puteau gasi fara efort. Punem pariu ca nici unul dintre decidentii actului de justitie n-a avut insomnii dupa pronuntarea sentintelor in Cazul 1393?  

I-am zis asa, desi numele lui este mai lung. Se cheama 1393/P/2000, numarul de rechizitoriu, care avea ulterior sa capete alte nume, in functie de instantele pe la care s-a plimbat. Am ales spre studiu aceasta afacere judiciara pornind de la scrisoarea unui puscarias care ne cerea sa dovedim noi ceea ce el nu a putut, iar judecatorii n-au vazut: ca ispaseste degeaba si nu l-a vazut macar pe cel ucis de el niciodata - nici viu, nici mort. Am facut cercetari pe durata a trei luni. Am descoperit cu uimire crescanda ca procesul in care petentul nostru a fost condamnat la aproape 20 de ani pentru omor calificat este atat de plin de contradictii si atat de suspect, in ansamblul lui, incat la sfarsitul administrarii actului de justitie s-au strans mai multe intrebari decat la inceputul acesteia.  

Am cugetat si ne-am sfatuit indelung ce sa facem in aceasta situatie imposibila: crima a fost judecata si s-au pronuntat sentinte definitive si irevocabile. Calea extraordinara de atac, care era recursul in anulare, a iesit de doi ani din Codul Penal. Pentru accesul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului este prea tarziu, intrucat a fost depasit termenul in care aceasta instanta considera admisibile cererile de revizuire.  

CE-I DE FACUT? Ei bine, studiind cu atentie faptele si modul in care ele au fost interpretate si judecate, ne-am format convingerea ca ne aflam in fata unei grave erori judiciare. Dar cine suntem noi sa dam verdicte? Si la ce bun? Cui foloseste convingerea noastra de ziaristi? Am reflectat amar ca reforma justitiei a inceput prea tarziu si a inceput, poate, de unde nu trebuia. A inceput de sus in jos, cand, de fapt, poate ca ar fi fost normal sa inceapa de jos in sus. Am inteles, numarand gafele de fond si procedurale, comparand solutiile date cu realitatea perceputa de noi prin prisma bunului-simt, ca instantele si institutiile implicate in solutionarea Cazului 1393 au dovedit oboseala, dezinteres pentru adevar si pentru viata omului, lipsa de profesionalism, neputinta de a-si repara greselile. Un organism bolnav, caruia ii lipsesc leucocitele. Si care are nevoie urgent de doctor!  

Daca atat de superficial este judecata o crima - si va veti da seama de acest fapt cand veti citi serialul nostru - , ce pretentii mai poti avea de la cei care judeca furaciuni sau litigii comerciale sau mosteniri, sau altele si altele, cate capitole au Codul Penal si Codul Civil impreuna! Nu avem dreptul sa generalizam constatarile legate de Cazul 1393 la mecanismul judiciar roman si nici n-o vom face. Insa cand vezi ca omul de rand moare cu dreptatea in mana, cand vezi ca adevarul nu a fost indeajuns cautat nici de Politie, nici de Parchet, nici de Tribunal, nici de Curtea de Apel, nici de Inalta Curte de Casatie si Justitie, tristetea si revolta sunt nemasurate. Si te apasa greu, dar greu de tot intrebarea: cate asemenea "cazuri 1393" si-au depus roadele erorilor prin puscariile patriei? Cati oameni nevinovati ispasesc pacatele altora?  

EXPERIMENTUL NOSTRU. In fata unei situatii precum cea care constituie Cazul 1393, poti sa te lamentezi, s-o stergi din tara (fie si in Congo), ca sa nu ti se intample si tie intr-o zi, ori poti incerca sa deschizi ochii oamenilor, sa creezi o dezbatere nationala care sa aiba ca obiect sanatatea Justitiei. Am ales calea din urma. Drept pentru care am copiat integral, in noua exemplare, continutul dosarului ce insumeaza judecarea Cazului 1393 si am impartit copiile unor reputati maestri ai dreptului penal: profesori si avocati, fosti magistrati. Cei noua formeaza un juriu virtual care a studiat dosarul cu ochi impartial si profesionist. Nici un membru al juriului nu cunoaste identitatea celorlalti, astfel incat posibilitatea de a se consulta intre ei este minima. Fiecare membru al juriului dispune de intreg materialul in baza caruia instantele de judecata s-au pronuntat. In momentul in care cititi aceste randuri, toti cei noua membri ai juriului au remis redactiei verdictul.  

PARTICIPATI LA JUDECATA! Pentru a nu se face asocieri nepotrivite cu sistemul juridic anglo-saxon, am stabilit ca numarul membrilor juriului sa fie de noua, nu de 12 cati ar contine o Curte cu Juri. In sistemul nostru juridic, noua la numar sunt membrii completului Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care judeca cele mai complexe spete. Am stabilit acest numar ca fiind semnificativ. Astazi veti putea citi povestea Cazului 1393, asa cum reiese din ancheta Parchetului si din cercetarea judecatoreasca. Maine veti afla rezultatele investigatiilor reporterilor nostri, care au cautat noi probe, audiindu-i pe condamnati si pe martori. Apoi, timp de noua zile, veti citi opiniile membrilor juriului nostru virtual care participa la acest experiment judiciar/ extrajudiciar. In tot acest timp va invitam sa va faceti cunoscute propriile opinii, consideratii si intrebari, telefonic, prin fax sau mail, la adresa: cazul1393@jurnalul.ro. Le vom publica pe cele mai argumentate si mai interesante. Dupa ce vom face cunoscute verdictele si observatiile membrilor juriului, vom face bilantul. In functie de rezultatul votului, vom cauta impreuna cu reprezentantii Ministerului Justitiei, Consiliului Superior al Magistraturii si Parchetului General solutii pentru ca asemenea situatii sa nu se mai repete.  

Insa daca noi, impreuna, stabilim ca vreunul dintre cei condamnati nu se face vinovat de crima, iar legea in nici un caz nu mai permite rejudecarea cauzei, ce putem face pentru el, pentru posibilul nevinovat? Ce putem face pentru indreptarea erorilor? Vom cauta, de asemenea, solutii, caci pentru orice regula stabilita de om, daca se dovedeste gresita, exista indreptare!  

 

CONTINUARE

O crima banala Omor judecat in bataie de joc