Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un episod din care se va vedea ca viata de puscarias poate fi cu adevarat simpatica, atunci cand te obisnuiesti cu lipsa libertatii. Mai e o conditie, desigur: sa fii amic cu comandantul…
Deci Muresan a fost om cinstit pana cand cei din unitate l-au facut sa simta si el gustul mierii care ii curgea printre degete, iar Muresan s-a pus pe treaba serioasa, si-a facut un mic conac, materialele nu erau o problema, ciment, vopsele erau in unitate, balast era destul pe rau si masini de transportat avea cateva unitatea. Problema mai serioasa era cheresteaua, dar s-a gasit si aia, in unitate era un detinut, condamnat la 14 ani pentru omor, acel detinut se numeste Marinca, iar tatal lui avea multa padure si a mai imputinat-o de dragul fiului, si i-a dat lui Muresan cherestea pentru conac si pentru ferma, iar Comandantu i-a facut detinutului cerere pentru a fi eliberat exceptional, si Marinca s-a liberat exceptional pe cheresteaua lui tata-su.
Recrutare de artisti
Mana de lucru e destul de scumpa, dar Muresan o avea pe gratis, in penitenciar era o echipa de zidari care lucra la intretinere, seful lor era un prieten de-al meu, pe nume Truta Nicolae, eu ii spuneam Nicu, el i-a ales pe cei mai buni zidari si a cautat si printre ceilalti detinuti, a facut o echipa de zece oameni, care s-a pus pe treaba la Muresan si veneau seara tarziu, Comandantu le dadea mancare buna si bautura, si tigari, si treaba mergea struna. Muresan se instarea vazand cu ochii, intr-o zi, cand Proica a terminat o piesa de mobilier, eu i-am spus Comandantului: ""Mai nea Vasile, ce parere ai, iti place cum lucreaza Proica"". ""Da, Petrica, imi place, dar daca as mai avea unu’ ca el ar fi o minune!"" ""PaI, de ce nu spui, nea Vasile, ca eu iti dau unu tot ca Proica, dar inca mai maestru ca el, vorbesc serios."" ""Du-te, Petrica, adu-l imediat la mine."" ""Pai, n-am cum, mai nea Vasile, ca nu este aici in unitate, este la puscarie la Margineni, pune mana nea Vasile si suna-l pe Carnaru si spune-i sa ti-l trimita pe Haralambi Pavel cu prima cursa"", iar Haralambi Pavel a sosit la Gherla cu prima cursa, iar in ziua urmatoare lucra pentru Muresan.
Intr-o zi, Comandantu m-a chemat la el la birou si mi-a spus: ""Petrica, eu ti-am facut cerere in justitie ca sa te liberez"", eu ma uitam in ochii lu nea Vasile si parca era vizibila o raza de viclenie, aveam executati doar 10 ani din mandatul de 25 si parca imi venea greu sa-l cred pe acest securist pervers, dar eu ma faceam ca il cred, pentru ca eram la mana lui, iar cu securistu’ nu-i bine sa te pui rau. In fond, cata vreme aveam avantajele mele, deloc de neglijat, situatia imi era de-a dreptul convenabila. Si situatia se prezenta dupa cum va spun. La Gherla, de pilda, sunt foarte multi porumbei, mii de zburatoare, Muresan voia sa-i starpeasca pentru ca se gainatau in curtea unitatii, si atunci i-am cerut sa dea ordin ofiterului de la permanenta sa-mi dea mie cheia de la pod cand voiam eu. Si eu primeam cheia de la pod cand imi venea chef, ca sa starpesc porumbeii, dar eu ii starpeam cu masura, adevarul e ca imi place carnea de porumbel, coboram din pod cu o punga de porumbei cu gaturile sucite, luam smantana si faceam o ciulama cu mamaliga. Cand voiam treceam si pe la carmangerie, luam carne de porc proaspata si cate doua cofraje de oua, mai dadeam si pe la prieteni, pentru ca nici pe mine nu ma costa nimic.
Citește pe Antena3.ro
Mic trafic de influenta
Ma opreau multi detinuti si ma rugau sa le fac diferite servicii, cum ar fi sa-i fac unuia un contraraport, pentru ca are raport de pedepsire si mai are 25 de zile pana la Comisia de liberare conditionata, ii luam numele si toate datele si il faceam, dupa care ma duceam la Muresan, il aproba, il dadea la secretara lui, care il baga la dosarul detinutului respectiv. Altu’ ma ruga sa-i fac raport de evidentiere cu vorbitor la masa, pentru ca vine mama lui si nu sta bine cu auzu’. Intr-o seara, pe la ora 21:00, am luat doi bididii cu mine si ne-am urcat in pod sa prindem porumbei, aveam cu noi doua lanterne si ne-am apucat sa prindem porumbei, in pod era mai multe cupanduri, un fel de aerisiri, la noi, in Moldova, le spune cupanduri, prin alte parti chepenguri, prinsesem destui porumbei, se facusera ora 23:00, unul dintre bididii se urcase pe o cupandura, unde pusesem plasa ca sa nu zboare afara porumbeii, bididiul era sus, vedea perfect afara, si-mi spune: ""Nea Petrica, afara langa biserica este un teveu, iar unii da niste pachete peste gard, afara din fabrica de mobila"". M-am uitat si eu, langa biserica se afla un gard care despartea fabrica de mobila de curtea interioara a puscariei, acolo era parcat un teveu albastru, batea in el becu’ din fata bisericii. A doua zi dimineata, pe la 10:00, maioru’ care raspundea de detinutii din fabrica m-a chemat la el: ""Hai, Dogarule, cu mine in fabrica"", si mi-a aratat un bar sculptat si mi-a spus: ""Dogarule, azi-noapte s-a furat un bar din acesta, facut la comanda pentru export"". ""Pai, si ce treaba am eu cu barurile astea pentru export."" ""E drept, tu n-ai treaba, dar m-ai putea ajuta daca vrei, tu stai tot timpul pe afara si umbli prin toata puscaria si poate stii ceva sau poate auzi ceva. Daca afli ceva de bar, iti bag in cont, la dosar, cinci sute de mii de lei"". ""Sa vedem, domnu’ maior, daca aflu ceva am sa vin sa va anunt."" Deja eu stiam unde e baru’, sau cel putin banuiam, pentru ca nu-i vazusem la fata pe cei care dadusera baru’ peste gard si il urcasera in teveu.
O negociere cu cartile pe masa
In urma cu trei saptamani, eu intrasem intr-un birou, iar in birou se aflau doi militieni, plutonieru’ Juncan si plutonieru’ Nicu. Nicu ii spunea lui Juncan ca si-a terminat apartamentul si nu-i mai trebuie altceva decat un bar pentru sufragerie, ca sa aiba casa cu adevarat pusa la punct. Acest plutonier facea de serviciu pe etaju’ trei. Dupa vreo trei zile m-am dus la el in birou si i-am spus: ""Ma Nicule, cand vii la serviciu tura viitoare, adu-mi si mie o punguta de malai, ca vreau sa fac ciulama de porumbei si fara mamaliga nu are nici un farmec"". Nicu mi-a spus ca ii pare rau, dar ca nu poate sa ma serveasca, pentru ca la poarta le face control. Am iesit din birou si m-am intors inapoi din usa, si i-am zis, intr-o doara: ""Ma Nicule, sa presupunem ca in biroul asta in care stai tu ar fi o sufragerie, in care ai vrea sa-ti pui un bar, in ce parte l-ai pune tu, Nicule, in stanga sau in dreapta, sau langa perete, acolo, cu fata catre mine?"". Nicu s-a facut palid la fata si mi-a spus ca nu intelege ce vreau sa spun despre bar si despre sufragerie. Eu m-am uitat la ceas si i-am spus: ""In maxim doua ore, tu, Nicule, esti dezbracat de haina statului si esti si arestat, tu ai furat baru’ din fabrica si l-ai dat peste gard la biserica, si l-ai urcat in teveu acela albastru, iar eu eram in pod si ma uitam la voi"". Cand Nicu a auzit acestea, a capitulat si mi-a spus: ""Bai Petrica, spune-mi ce vrei sa iti dau, numai nu ma spune la nimeni, pentru ca dau de necaz"", iar eu i-am spus: ""Ce zici, ma Nicule, imi aduci o punguta de malai."" ""Iti aduc, ma Petrica!"" ""Uite, Nicule, ce mi-a spus maioru’ din fabrica, daca aflu cine a furat baru, imi baga in contu’ meu de la dosar cinci sute de mii de lei ca sa imi fac cumparaturi, ce zici de chestia asta, ma Nicule, si Nicu se ingalbenise la fata, iar eu l-am linistit: ""Stai linistit, Nicule, ca daca era sa te spun o faceam imediat cand m-a intrebat maioru’, dar pentru ca eu nu te-am spus, cand vii si tu la serviciu, imi aduci de fiecare data cate o jumatate de coniac, eu vand coniacul si-mi iau tigari si ramanem si prieteni, iar baru’ sa-l stapanesti sanatos. Am dat mana cu Nicu si am ramas buni prieteni.
DESCURCARETUL
""Muresan s-a pus pe treaba serioasa, si-a facut un mic conac, materialele nu erau o problema, ciment, vopsele erau in unitate, balast era destul pe rau si masini de transportat avea cateva unitatea. Problema mai serioasa era cheresteaua, dar s-a gasit si aia, in unitate era un detinut, condamnat la 14 ani pentru omor, acel detinut se numeste Marinca, iar tatal lui avea multa padure si a mai imputinat-o de dragul fiului, si i-a dat lui Muresan cherestea pentru conac si pentru ferma, iar Comandantu i-a facut detinutului cerere pentru a fi eliberat exceptional, si Marinca s-a liberat exceptional pe cheresteaua lui tata-su. Mana de lucru e destul de scumpa, dar Muresan o avea pe gratis""
""Cand Nicu a auzit acestea, a capitulat si mi-a spus: «Bai Petrica, spune-mi ce vrei sa iti dau, numai nu ma spune la nimeni, pentru ca dau de necaz», iar eu i-am spus: «Ce zici, ma Nicule, imi aduci o punguta de malai.» «Iti aduc, ma Petrica!». «Uite, Nicule, ce mi-a spus maioru’ din fabrica, daca aflu cine a furat baru’, imi baga in contu’ meu de la dosar cinci sute de mii de lei ca sa imi fac cumparaturi, ce zici de chestia asta, ma Nicule, si Nicu se ingalbenise la fata, iar eu l-am linistit: «Stai linistit, Nicule, ca daca era sa te spun o faceam imediat cand m-a intrebat maioru’, dar pentru ca eu nu te-am spus, cand vii si tu la serviciu, imi aduci de fiecare data cate o jumatate de coniac, eu vand coniacul si-mi iau tigari si ramanem si prieteni, iar baru’ sa-l stapanesti sanatos.» Am dat mana cu Nicu si am ramas buni prieteni""
|
NOTA
|
|
Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.
|
