Pe la ora sase dimineata, zece insi dubios de zgribuliti se impleticeau spre salupa care avea sa-i duca la Sf. Gheorghe. Eram noi, jumatate din echipa Croazierei Jurnalul National - Antena 1 (adica Anca, Ioana, Karina, Carmen, Vlad, Gabi, Dan, Florin, Sorin, Iulian si subsemnatul), cu mare chef de facut reportaje.
|
|
Pe la ora sase dimineata, zece insi dubios de zgribuliti se impleticeau spre salupa care avea sa-i duca la Sf. Gheorghe. Eram noi, jumatate din echipa Croazierei Jurnalul National - Antena 1 (adica Anca, Ioana, Karina, Carmen, Vlad, Gabi, Dan, Florin, Sorin, Iulian si subsemnatul), cu mare chef de facut reportaje.
Pe ponton ne-a condus Cristian, capitanul organizatorico-literar al croazierei, a carui zi de nastere o sarbatorisem in ziua precedenta. Ocupat sa scrie primul articol al croazierei, Cristian n-a inchis un ochi toata noaptea, dar, ciudat, pe la cinci dimineata, cand unii dintre noi, buimaci, se incaltau cu sepcile si incercau sa-si nimereasca macar capul cu periuta de dinti, arata mai fres ca toti la un loc. Concluzia e ca, de fapt, a-ntinerit cu vreo 10 ani la inceputul croazierei. Sa vedem ce varsta o sa arate la sfarsit, pe la Bazias. Cu el au mai ramas la Sulina: Lavinia, Ruxa, Anca (cea mica), Niki si Alex. Iar soferii Nelu si Cristi, lipsiti temporar de masini, s-au resemnat sa sofeze niste lansete.
"Ia uite cum saruta valurile stuful!", a exclamat o colega privind in spate cum motorul salupei despica pe jumatate canalul. Prima data am oprit la o cherhana din care lipseau pescarii. Nu stim unde plecasera, dar lasasera de paza vreo 20 de pisici, care se pregateau sa sara la noi in salupa. Asa ca am fugit la Sf. Gheorghe, unde, cica, s-ar afla plaja cu cel mai fin nisip din Romania. Si dupa ce am mers vreo doi kilometri pana la mare, concluzia a fost ca zvonul este intemeiat, ba mai mult decat atat, Sf. Gheorghe e mult peste ceea ce a fost sau ar fi trebuit sa fie Vama Veche, de exemplu. Vorba unei coleg: "Daca n-ar fi nori, s-ar vedea Dumnezeu". Plus ca Sf. Gheorghe, cum am aflat, are niste turisti chinezi care citesc in romaneste si cativa turisti italieni care nu mananca peste, spre mirarea localnicilor.
La intoarcere am avut satisfactia de a constata ca Nelu si Cristi nu se facusera de rusine cu lanseta si ca ceilalti erau tot atat de obositi ca noi.