Stiti care e problema cea mai mare intr-o plimbare ca aceasta? Ca nu poti trage pe dreapta cand ti se termina tigarile. Si te imprietenesti cu mitelgisimbig, retele romanesti de telefonie mobila fiind pasari rare intr-o lume apartinand, aparent, doar pasarilor de garla.
Stiti care e problema cea mai mare intr-o plimbare ca aceasta? Ca nu poti trage pe dreapta cand ti se termina tigarile. Si te imprietenesti cu mitelgisimbig, retele romanesti de telefonie mobila fiind pasari rare intr-o lume apartinand, aparent, doar pasarilor de garla.
Asta e partea frumoasa a lucrurilor. Micile nimicuri care dau savoare expeditiei noastre jurnalistice. Dincolo de ele, insa... Am vazut, de-a lungul Dunarii, prin satele uitate de vreme, acolo, in prafuita lume a lui Moromete, apoi pe drumul spre Bucuresti si, intr-un final, printre sinele de tramvai ale Capitalei (ascultandu-i semafoarele si praful barfind pe umerii oamenilor fara orizonturi), patria acesta,
mizerabila, ticalosita pana in maduva spiritului ei, pervertita si
condamnata la pauperitate morala (la cea materiala nici nu mai vreau sa ma gandesc).
Am luat, oare, o doza prea mare de liniste, in nu tocmai rarele iesiri reportericesti in decor din ultima vreme? Chestiuni ce nu suportau amanare m-au intors, pentru cateva zile, acasa. M-a intampinat, in redactie, vesnic flamand, Cuviosul Gurmandiu. Era pe pervaz, cand am deschis geamul, dimineata.
Croaziera continua pe maini bune: Gabi raspunde, pentru o saptamana, la
comanda "Fii capitanul nostru!"; au ramas sa bea cel putin tri normalni kafeta pe zi,
fara sa intrebe mereu de fise de 10 sau 50 de bani, Daniela, Sidonia, Bogdan si, mai ales, bravul jurnalist de apa dulce, Alex (Nedea, zis Nedea); li s-au alaturat Ela, Costin, Laura si Marin. Sincer, de-abia astept sa ma intorc pe vasul care-si vede linistit (cu trei frumoase mile pe ora) de drum, inspre amonte! Mai ales ca, in curand, va ajunge la mine acasa.
Andreea, remorcherul hotelului plutitor Sincrondelta, urca dinspre Zimnicea pe o Dunare ce ba se ascunde in ceata, ba ameninta sa faca implozie de atata seceta. Dumnezeu nu va rata ocazia de a ne da voie sa continuam drumul. Povestile Dunarii nu s-au epuizat (nici nu vom reusi noi sa le epuizam) si nu-s dese ocaziile in care cineva se incumeta sa caute fiecare centimetru patrat de mal dupa ele.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
