Daca pleci, ia-ma si pe mine, daca pleci, vreau sa vin cu tine... Slagare nemuritoare resuscitate de Sorin "Inainte Modelu" Anghel si Alex Nedea, zis Nedea, sambata seara, in asteptarea unei duminici pe care, la cate un moment dat, niciodata acelasi, fiecare dintre noi si-a dorit-o aproape, dar care, odata apropiata, ne-a tulburat pe fiecare dintre noi, mai ales pe cei care urmau sa plece indarat la Bucuresti.
Daca pleci, ia-ma si pe mine, daca pleci, vreau sa vin cu tine... Slagare nemuritoare resuscitate de Sorin "Inainte Modelu" Anghel si Alex Nedea, zis Nedea, sambata seara, in asteptarea unei duminici pe care, la cate un moment dat, niciodata acelasi, fiecare dintre noi si-a dorit-o aproape, dar care, odata apropiata, ne-a tulburat pe fiecare dintre noi, mai ales pe cei care urmau sa plece indarat la Bucuresti.
"Cum o sa astept iarasi autobuzul sau blocat in trafic? Cum o sa locuiesc iarasi intr-un bloc? Cum o stau la coada, sa platesc lumina si cablul? Cum o sa imping caruciorul la cumparaturi, prin supermarket? Nasol. Ma intorc acasa." Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, a fost "sprancenatul" Catalin Pruteanu. Si Ancuta Aldea se intreba cum se va reintegra in ritmul sufocat de santiere fara orizont al Bucurestilor... Gabi Boholt se invarte tacut pe langa portbagaj... In ochii Laviniei Dimancea se vad noi pachete de baliverne politice rostite intr-un Parlament ce nu merita o tara atat de frumoasa. Stoic, Vladimir "Picard" Ioan calca apasat si tacut pe malul Borcei, la Fetesti. Nu ma leaga amintiri prea stralucite de acest orasel. O iubire de-o vara, stinsa printre scrisori (pe atunci se coresponda pe hartie cu posta), ca toate iubirile de vara, la minunatii 16 ani. Si, acum, despartirea de o parte din cea mai minunata echipa de jurnalisti cu care am lucrat vreodata. Cu cele trei mile pe ora avansare, Croaziera se anunta lunga si toti isi doresc sa revina la bord (aflu, intre timp, ca "Sprancenatuâ" sta cu ochii pe sifonier, iar Ancuta nici macar nu si-a desfacut bagajele!!!). Vreme rea, ceva barje balbaite, ma rog, una peste alta, am (ce ne place cum suna!) andocat la Parjoaia. L-am vazut si pe domnuâ Mutu. Celalalt, cu iapa intarcata. Si i-am supus la un tur de forta si pe bravii nostri soferi Nelu si Cristi,
care au adus a doua echipa de la Bucuresti (o veti cunoaste in timp, urmarindu-le reportajele, care, va promit, fi-vor la fel de minunate).
Generic de final: primire la bord in costumatie oficiala (veste de
salvare) si corul reprezentativ al Croazierei, condus de Sorin "Inainte Modelu", prim-solist Alex Nedea, zis Nedea. Nu, eu nu am cantat (am spus "cor reprezentativ", nu "coruri reunite"!). Ta, tarararara, tarararara, tarararara, ta-tara!