Marea manipulare

Filmul prezentat de canalul franco-german Arte redeschide un subiect mereu fierbinte: evenimentele din decembrie ‘89. Documentarul acrediteaza ideea ca rasturnarea lui Ceausescu a fost succesul serviciilor secrete straine dupa o mare operatiune de manipulare. Singurul merit al romanilor ar fi, in aceste conditii, faptul ca s-au aflat prin preajma!

"Sah-mat - Strategia unei revolutii." Asa se intituleaza documentarul semnat de Susanne Branstatter si "dedicat romanilor curajosi, care au iesit spontan in strada in decembrie 1989". Trimiterea la cei care au participat spontan la Revolutia romana care a dus la prabusirea regimului Ceausescu nu este deloc intamplatoare. Pentru ca teza de baza pe care este construit documentarul este ca acesti oameni nu au fost decat biete marionete care au slujit unor interese externe. Niste marionete care nu stiau si nu aveau de unde sa stie ca tot ce s-a intamplat in acel decembrie "trebuia" sa se intample. Iar pregatirile incepusera de mult. MARINA CONSTANTINOIU IRINA CRISTEA

Existau cateva motive pentru care inlaturarea lui Ceausescu devenise obligatorie, atat pentru rusi, cat si pentru americani. Aceasta este cartea jucata in scenariul filmului realizat de Susanne Branstatter. Din liderul cu potential democratic care se opusese interventiei sovietice in Cehia, in 1968, Nicolae Ceausescu devenise oaia neagra pana si pentru URSS. "Opunandu-se cu tarie Perestroikai, Nicolae Ceausescu refuza reformele lui Mihail Gorbaciov, mentinandu-si tara izolata de Est si de Vest. Isi duce poporul spre mizeria cea mai neagra. Fata de strainatate, Ceausescu o face pe puternicul si da frau liber nebuniei grandorii. Isi sacrifica poporul. Orbit de cultul personalitatii, dictatorul si-a dat seama prea tarziu ca a devenit incomod pentru Moscova si Washington. Unitatea europeana e in joc. E conditia sine qua non a reunificarii Germaniei in cadrul NATO. Este scopul Statelor Unite. La sfarsitul lui 1989, Ceausescu e un obstacol jenant. Timpul preseaza", se arata in documentarul difuzat de postul de televiziune Arte.

Ideea e sintetizata de fostul premier ungar Miklos Nemeth: "Prezenta dictatorului (Ceausescu - n.r.) era o piedica in calea reunificarii celor doua Europe. Deci, din acest punct de vedere, disparitia lui a eliberat calea spre reunificare ".

Ce a urmat: o rasturnare de regim care respecta, potrivit documentarului, toate etapele scrise si nescrise predate la cursurile despre manipulare, spionaj si contraspionaj. Pentru a-si sustine teoria, realizatoarea a chemat mai multi experti si fosti ofiteri din serviciile internationale de informatii. Ce a iesit: un curs aplicat despre etapele prin care se pregateste si se pune in practica o revolutie din exteriorul tarii. Pe post de "profesor", Dominique Fonvielle, fost ofiter al serviciilor de informatii franceze (DGSE).

Etapa I "Primul lucru este definirea, in tara respectiva, a fortelor de opozitie. Este indispensabila o puternica actiune de obtinere de informatii, de spionaj, pentru a identifica persoanele care au suficienta credibilitate si impact pentru a ajunge sa destabilizeze populatia contra regimului care trebuie inlaturat", explica Fonvielle, iar scenariul documentarului ii probeaza imediat teoria, introducand in poveste disidentii si persoanele in care agenti ai serviciilor secrete, care se dadeau drept diplomati, au vazut potentiale instrumente. Printre ei, Stelian Tanase, Doinea Cornea si, nu in ultimul rand, pastorul Laszlo Tokes. Nationalitatea maghiara il recomanda direct ca opozant al lui Ceausescu, iar calitatea sa de pastor il recomanda ca persoana influenta, care poate strange in jurul sau zeci, daca nu sute de sustinatori. Era omul perfect pentru rolul care i se pregatea. A fost promovat si cunoscut in strainatate, pentru a capata aura de lider in interior. A devenit membru al unei retele de informatori conduse, de la New York, in anii ‘80, de Laszlo Hamos, un aparator al drepturilor minoritatilor ungare. El conducea o retea activa in Romania si in Ungaria si informa Occidentul despre presupusele crime comise de regimul lui Ceausescu, se arata in documentar.

"Aceasta retea de opozanti a operat pana la sfarsitul anului 1989. Si unul dintre clientii ei era un tanar pastor calvinist de origine maghiara, pastorul Laszlo T.kes", povesteste Hamos.

In interviul acordat lui Susanne Branstatter, Laszlo T.kes spune ca el a declansat, practic, inceputul sfarsitului pentru regimul comunist de la Bucuresti. Se intampla in martie 1989. "Am reusit sa dau un interviu secret unei echipe de televiziune. Acest interviu a fost difuzat de televiziunea ungara in iulie 1989. A fost inceputul sfarsitului ", sunt cuvintele pastorului.

Etapa a II-a Explica tot Dominique Fonvielle: "Trebuie dusa o intensa actiune de propaganda din exterior, pentru a demonstra ca acest regim este, pe de o parte, urat de toata lumea, ca este izolat, ca nu mai poate accede la titlul de natiune liberala si sa se demonstreze ca exista o legitimitate in miscarile de opozitie care vor aparea". Din nou, documentarul foloseste teoria drept fundatia pe care isi construieste scenariul despre Revolutia romana. Fostul sef al CIA la Paris explica metoda prin care disidentii din tara devin cunoscuti prin intermediul informatiilor care ajung de la disidentii din afara. Intra in joc Radio Europa libera care, potrivit teoriei documentarului, indeplineste doua misiuni: emitand in limba romana, el face cunoscute grupurile de opozitie in interiorul tarii. In acelasi timp, difuzeaza in strainatate reportaje facute in Romania. Este un mijloc la-ndemana, crede realizatoarea filmului, pentru serviciile secrete de a manipula informatia, de a lansa zvonuri, pentru a influenta populatia. Serviciile secrete utilizeaza disidentii care doresc sa-si exprime public nemultumirea fata de Ceausescu. De multe ori, ei sunt folositi pentru a se da identitate unor actiuni credibile, dar care nu avusesera loc. Asa a pornit zvonul ca Ceausescu are de gand sa rada 7.000 de sate romanesti. Doina Cornea povesteste ca a fost prima care a protestat. "Am avut un text extrem de important, cand Ceausescu voia sa demoleze satele. Atunci, radio Europa libera a anuntat "semnati textul Doinei Cornea" (rade). Era o prostie extraordinara. Da, pentru ca ei traiau intr-o lume libera, iar pentru noi era imposibil."

Acest zvon s-a imprastiat cu viteza si a provocat, in strainatate, proteste extrem de virulente. S-a ajuns chiar la dublarea numarului de sate care urmau sa fie lichidate, in special locuite de maghiari si nemti.

Dagobert Lindlau, corespondent al postului german ARD si specialist in servicii secrete, intervine si el cu un comentariu: "Occidentul ar fi vrut sa se stie ca sate intregi urmau sa fie demolate, in cadrul a ceea ce s-a numit ulterior "politica buldozerului". Dar nu era asa! De exemplu, s-a spus ca Gotlab a fost complet ras. M-am dus la fata locului si am constatat ca Gotlab nu a disparut. La intoarcere, disidentii mi-au spus: "Au asteptat sa pleci de acolo si pe urma au ras satul". M-am intors, iar Gotlab era inca acolo. Toate povestile, faptul de a diaboliza un dictator, totul a fost rezultatul unei politici cum rar mia fost dat sa vad".

Cu asemenea "reclama" in Occident, imaginea lui Ceausescu s-a intunecat. Totusi, in Romania, insatisfactia nu cucereste decat greu populatia. Si asta, in ciuda faptului ca dictatorul e cuprins de furia grandorii si face obiectul din ce in ce mai mult al criticilor Occidentului. Zvonurilor privind intentia distrugerii satelor li se adauga rapoarte in care se vorbeste despre incalcari ale drepturilor omului. Unele fondate, altele exagerate. Dar in 1989, poporul nu este pregatit sa se revolte. Nu venise inca ora.

Nu cu mult timp in urma, SUA vedeau in el un aliat in sanul blocului estic, un partener comercial apreciat. Christopher Smith, membru al Congresului american, a explicat cum de Washingtonul si-a schimbat parerea despre Ceausescu: "Ne-am dat seama dintr-o data ca Ceausescu nu mai servea la nimic. Ca era un dictator sangeros. Am descoperit ca era pe cale de a distruge Romania".

Procesul a fost extrem de lung si dificil. A trebuit efectuat un viraj de 180 de grade pentru ca minoritatea persecutata de un stat agresiv si cvasiterorist sa fie finalmente perceputa ca facand parte din "tabara celor buni". Laszlo Hamos si altii exercita un lobby intens pe langa Congresul american. Ei cer ca presedintele Ceausescu sa nu mai primeasca ajutoare si credite decat daca e gata sa faca reforme. Dar dictatorul roman nu cedeaza la presiuni. El incepe sa ramburseze datoria externa a tarii. In 1989, Romania nu mai are datorii, dar poporul e la capatul puterilor.

Congresmanul Christopher Smith puncteaza: "Incetarea primirii ajutorului international, in special cel din SUA, a grabit caderea regimului sau. Ceausescu nu mai putea continua sa construiasca monumente in cinstea sa si sa-si aduca poporul la faliment, fara valuta straina. Dintr-o data, omul pe care l-am adus la putere - si cand spun "noi" fac referire la Guvernul american - a devenit un paria. Pentru imaginea sa de marca, a fost un dezastru. Toata lumea a inceput sa spuna aici, la Capitoliu, ca Ceausescu era un monstru".

Etapa a III-a Specialistul serviciilor secrete franceze prezinta etapa urmatoare in pregatirea rasturnarii lui Ceausescu. "Faza a treia este sa-l pregatesti pe viitorul sef al statului. Trebuie sa fie natural, adica unul dintre liderii miscarii de opozitie. Trebuie de asemenea sa fie cineva care sa nu se fi multumit sa fie in exil timp de 20 de ani, pentru a veni de undeva din strainatate. Trebuie sa aiba credibilitate." Asa este introdus in "Sah-mat" Ion Iliescu.

Eniko Bollobas, fosta disidenta ungara, devenita, in 1990, adjunct al ambasadorului ungar la Washington, explica: "Iliescu provenea din randul opozitiei interne. Il cunosteau bine si stiau care-i vor fi reactiile si limitele. Era o persoana previzibila si americanii stiau ca puteau lucra cu el".

La Europa Libera, Iliescu era prezentat ca un posibil succesor al lui Ceausescu. Un fel de figura a la Dubcek. Reformist al comunismului romanesc. Intervievat de realizatoarea filmului, presedintele Romaniei isi aminteste: "Radio Europa Libera a difuzat un reportaj despre mine. Eram foarte supravegheat de Securitate, dar, in ciuda ostilitatii lui Ceausescu la adresa mea, sau poate chiar datorita ei, am devenit si mai popular. De aceea, unii si-au pus sperantele in mine. Toti erau nemultumiti de degradarea situatiei tarii si a conditiilor de viata ale populatiei. Oamenii cautau pe cineva capabil sa aduca schimbari".

Ideea sustinuta in documentar este ca aducerea la putere a lui Ion Iliescu a fost pregatita de CIA. Confirma Eniko Bollobas: "Oamenii CIA nu vorbesc deschis. Ei va dau anumite elemente de istorie, iar voi trebuie sa reconstituiti puzzle-ul. Si nu cred ca acesti oameni vor afirma deschis ca Iliescu a fost alegerea lor pentru a ajunge la putere, dar o lasa sa se subinteleaga sub diferite forme. Asta au lasat sa se inteleaga, da...".

Robert Baer, fost ofiter de caz in cadrul CIA, se fereste sa confirme sau sa infirme: "CIA nu vorbeste niciodata despre succesele ei. Dar esecurile ies intotdeauna la iveala". Nici Ion Iliescu nu recunoaste o astfel de teorie: "Ei nu stiau nimic despre mine. Nici Bush, nici Gorbaciov ".

Vine momentul Malta, din 3 decembrie 1989. Intalnirea intre Bush si Gorbaciov care, subliniaza serviciile secrete, vor discuta, intre altele, si despre Romania. In joc era viitorul Europei. "Asta ne-a facut sa actionam", explica in film Robert Hutchings, director pentru afaceri europene in Consiliul american pentru Securitate Nationala. Milton Bearden, seful CIA pentru Europa de Est in 1989, are o alta teorie: "Totul a inceput dupa parerea mea la 9 noiembrie, cand administratia Bush a evaluat situatia si a spus: "Trebuie sa actionam acum"".

In acel moment al istoriei, se arata in documentar, interesele Ungariei si ale SUA se imbina in ceea ce priveste Romania. Ceausescu este un obstacol in calea reunificarii europene si prin urmare o amenintare pentru procesul de reforma in Ungaria. O spune direct Miklos Nemeth: "Sa-ti recunosti propriile interese e intotdeauna greu. Mai ales cand circumstantele sunt incerte. Sunt fericit si mandru ca am fost in masura sa analizez si sa evaluez situatia si ca am luat deciziile pe care le-am luat".

Nemeth povesteste despre tentativele de a influenta personaje-cheie din administratia de la Bucuresti si a le convinge "sa ajute romanii victime ale regimului". Printre cei care ocupau pozitii-cheie, unii vorbeau maghiara curent. Acesta este momentul cand in povestea spusa de documentar apare un personaj enigmatic: generalul Victor Athanasie Stanculescu.

"La acea vreme, Stanculescu era general. El a lucrat la inceput la serviciul central de planificare, apoi in cadrul unui important minister, unde se ocupa de economie. Si, bineinteles, in fata delegatiei, nu a spus un cuvant in ungureste. Dar, la adapostul sistemelor de ascultare spion, am reusit sa comunicam", spune Nemeth. In oglinda, Stanculescu da replica: "Ce este interesant e ca eu n-am avut inainte nici o relatie cu miscarea de opozitie fata de Ceausescu si nici cu cei care ocupau functii importante gratie lui. Si care ulterior au conspirat contra lui. Eram un simpatizant al opozitiei. Nu aveam o relatie directa cu ei, pozitia mea din armata nu mi-o permitea".

Etapa a IV-a Dominique Fonvielle explica cum se procedeaza dupa gasirea viitorului lider al tarii. "Trebuie pregatite circumstantele si, eventual, fabricate, care vor permite declansarea revoltei. Aceste circumstante pot fi extrem de variabile. Serviciile secrete trebuie sa alcatuiasca scenarii care sa faca credibila o actiune care va interveni si care va fi complet artificiala. Or, in cazul Romaniei, nu zic ca prima manifestatie de la Timisoara a fost complet artificiala, dar am avut operatiuni in care lucrurile erau totalmente manipulate." Timisoreanul Danut Gavra se numara printre cei care au iesit in strada in 15 decembrie. Aflase de la Europa Libera despre pastorul Tokes si a vrut sa se arate solidar cu Biserica.

Danut Gavra: "Initial, aceasta miscare a inceput ca o manifestatie religioasa. Dar seara, la ora 18:00, un tanar, care a devenit intre timp prietenul meu, a inceput sa strige: "Jos comunismul", "Jos Ceausescu". (...) Aici, in fata Catedralei si in spate, ne-am organizat, singuri. Dupa aceea, un barbat cu barba alba ne-a spus ce sa facem. Nu stiam cine era. Dar ne incuraja, ne imbarbata. El a preluat organizarea. Grupul nostru, condus de acest om, s-a indreptat spre Strada Pestalozzi. Deci faceam si eu parte din grupul care-l sustinea, cand vorbea. Cuvintele lui au fost: "Fratilor, in centru sunt morti, sunt raniti. Jumatatea din stanga sa mearga intr-o parte, jumatate in celalalta". La Podul Decebal erau militarii in termen care ne asteptau in pozitie de tragere. Am inceput sa strigam: "Fara violenta!". Au inceput sa traga, fara sa fi primit ordin. Am zburat circa 3 metri in aer. Mi-am pierdut cunostinta. Cand m-am trezit, eram inconjurat de morti si raniti".

Documentarul sustine ca mortii de la Timisoara au facut parte tot dintr-o ampla actiune de manipulare. Incearca o explicatie fostul sef al Securitatii interne, Gheorghe Ratiu: "In Romania, in noiembrie 1987, a avut loc o manifestatie similara, numai ca nu s-au inregistrat victime. Totul s-a terminat repede. S-a tras deci concluzia ca, daca nu sunt morti, poporul nu se va revolta suficient", iar un cetatean de etnie germana declara pentru realizatorii filmului: "Oamenii astia au murit de cauze diverse, nu au fost omorati de Securitate!".

Din ora in ora, Europa Libera difuzeaza un reportaj punctat cu focuri de arma. In plus, in mijlocul multimii se afla provocatori profesionisti. "Securitatea a avut informatii despre aceste tabere si era infiltrata in ele. Erau in Germania, langa Viena, un altul la Budapesta si al doilea in Ungaria, la Bicske, intr-o fosta cazarma. Aici erau antrenati oamenii in tehnicile de gherila. Ei invatau unitati intregi sa organizeze dezordine, pentru a provoca revolte populare. Desi aceste tabere erau pe teren german, austriac, ungar, noi stiam ca instructorii erau americani", spune Ratiu. Marea manipulare Il sustine Miklos Nemeth: "Germanii si americanii, in Austria, in sudul Germaniei si in alte tari, au participat la asta si au format persoane adecvate. Noi eram la curent cu situatia si chiar eram implicati".

Etapa a V-a Iata explicatiile lui Dominique Fonvielle: "Trebuie obligat regimul la putere sa reactioneze brutal, pentru ca opozitia sa se trezeasca si sa se puna in actiune. Si in acel moment, tara vecina intervine din motive umanitare, politice. Astfel, fortele prietene se stabilizeaza, asigura securitatea si permit venirea la putere a unui nou Guvern, cu un sef de stat recunoscut, din randurile opozitiei".

Momentul "20 decembrie", ziua in care Ceausescu a chemat bucurestenii la manifestatie, este prezentat tot ca o punere in scena bine elaborata de cei care urmareau prabusirea regimului. "Asta n-a fost cu siguranta o coincidenta. Exista o convergenta intre o revolutie de palat si o revolutie populara, pe jumatate spontana", crede Laszlo Hamos. "Ceausescu avea de-acum imaginea unui ucigas, a unui asasin. In momentul in care a ajuns sa-si omoare poporul, s-a terminat cu el. Sa organizezi o manifestatie de sustinere a fost rezultatul unui sfat foarte prost. Poate ca un serviciu secret i-a zis sa adune poporul, ca sa demonstreze ca e inca popular, iar el a acceptat", sustine si Stelian Tanase.

In 22 decembrie, protestele devin din ce in ce mai vehemente. Dupa pranz, Ceausescu fuge. Colonelul Ratiu telefoneaza la Comitetul Central. Iliescu ii raspunde. Gheorghe Ratiu: "Iliescu mi-a spus, ca si cand ma cunostea de-o viata: "Asculta, Ratiu. Il cunosti pe generalul Stanculescu?". I-am raspuns ca da. "Ia o masina si du-te la Ministerul Apararii, la cabinetul ministrului. O sa vin si eu acolo. Vom tine o conferinta pentru a se crea o structura operationala. Pentru a se restabili ordinea in tara." Iliescu n-a mai vorbit niciodata despre aceasta conversatie si nici despre faptul ca la pranz se afla la Comitetul Central".

Dupa fuga lui Ceausescu, multimea ia cu asalt Comitetul Central. Este o etapa decisiva, necesara pentru succesul Revolutiei.

Victor Athanasie Stanculescu povesteste: "L-am convins sa iasa afara. L-am urcat in elicopter. Cand mi-a ordonat sa aduc armata sa intervina, le-am spus trupelor exact invers. Sa nu mai vina, sa plece. Oamenii au vazut ca armata nu mai raspundea ordinelor lui Ceausescu si de aceea strigau: "Armata e cu noi!"".

Stelian Tanase vede lucrurile din perspectiva romanilor de rand: "La pranz, cladirea era plina de manifestanti. La ora 17:00, cu o jumatate de ora inaintea discursului lui Iliescu, cladirea era un furnicar de oameni ai armatei si Securitatii. In cateva ore, strada a pierdut batalia".

Guvernul provizoriul, Frontul Salvarii Nationale, aparitia lui Ion Iliescu la Televiziunea Romana Libera, toate acestea sunt reamintite in documentar. Inclusiv tema teroristilor, utilizata, se arata in film, pentru a mobiliza populatia. I se da apoi cuvantul procurorului militar Dan Voinea, cel care a deschis ancheta privind evenimentele din ‘89. "Dupa 22 decembrie 1989 a existat o mare diversiune, in sensul ca au fost inventati teroristi care ar fi atacat populatia. In realitate, dupa o cercetare, s-a vazut ca acesti teroristi nu existau ", conchide Voinea. De ce a fost nevoie de "zvonul" existentei teroristilor motiveaza expertul francez Dominique Fonvielle: "Atat timp cat securitatea, in momentul unei revolutii, nu este complet asigurata, nu poti fi sigur ca ai populatia complet in mana. Acesti tragatori izolati, lunetistii, intretin teroarea. Populatia va incerca sa sprijine si mai mult revolutia, pentru a realiza o eliberare completa, o eliminare totala a dictatorului. Trebuie intretinuta o anume stare de insecuritate pana cand noul Guvern se instaleaza".

Reapare in film generalul Stanculescu. De data aceasta, cu un caiet dictando avand, pe coperti, chipul Mona Lisei. Generalul spune ca va scoate o carte in 2007 si ca acolo va spune tot ce stie despre Revolutie, dar nu poate spune acum. Si nu sunt putine lucrurile pe care Stanculescu le stie, crede Dan Voinea. "El (Stanculescu - n.r.) a convocat tribunalul, a organizat arestarea si executia dictatorului si a sotiei sale."

Executarea sotilor Ceausescu a pus punct schimbarii de regim. Schimbare despre care, spune Robert Hutchings, fiecare are propria versiune. "Daca ma replasez in 1989, voi recunoaste ca schimbarea de regim in Romania nu era decat o preocupare printre altele. Reunificarea Germaniei ne interesa la fel ca si dezvoltarea pozitiva a Europei Centrale. Sau soarta Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov, de care depindeau inca multe lucruri."

Dominique Fonvielle incheie la randul sau: "A fost o aliata efectiva intre KGB si CIA. Este extraordinar. Doua servicii adversare, care au fost create sa se bata unul cu celalalt!".

Finalul documentarului le apartine tot expertilor in materie de servicii secrete. Nu toti sunt dispusi sa spuna la fel de multe. Sau la fel de limpede. Robert Baer nu ascunde ce stie: "Stiu ca au fost numeroase discutii cu Guvernul sovietic pe tema Romaniei. Punctul nostru de vedere asupra situatiei si interesele nu erau diferite". Robert Hutchings tine multe pentru el: "Nu fac comentarii pe tema operatiunilor serviciilor secrete. Voi spune pur si simplu ca ceea ce a motivat politica americana este evantaiul de chestiuni strategice despre care am vorbit".

O concluzie a documentarului ar fi ca URSS si SUA au avut interesul ca Ceausescu sa dispara. Ca moartea sotilor Ceausescu a fost un asasinat fata de care CIA a inchis, cu caldura, ochii. Pentru ca daca un serviciu secret prieten comitea o tentativa de asasinat si o reusea, CIA n-ar fi avut nimic impotriva, se lasa sa se inteleaga din film.

O alta concluzie ar fi ca revolutia din Europa Centrala servea perfect intereselor SUA si ca Bush l-a convins pe presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, ca ar servi si intereselor Moscovei. Ce-au urmarit americanii in Romania a fost, potrivit celor intervievati, sa stabilizeze sud-estul european, sa controleze, relatiile romano-ungare, integrand ambele tari in NATO. Al doilea punct era de a controla spatiul care depindea de controlul sovietic. Ceea ce trebuia pastrat era controlul asupra petrolului Caspicii si al reorganizarii oleoductelor Asia Centrala - Balcani. Hartile care-i intereseaza doar pe americani sunt Romania si Bulgaria, se sustine in film.

Pentru a-si atinge scopul, i-au lasat pe romani sa cada sacrificati in decembrie 1989. Un scop care, da de inteles Miklos Nemeth, justifica mijloacele. "Semnificatia unui eveniment nu poate fi citita la scara individuala, ci intr-o perspectiva istorica. Astfel, pentru ca o tara sa devina democratica, e nevoie de multe ori de un mare numar de victime". Teza e sustinuta si de Dominique Fonvielle: "Trebuie sa faci victime, pentru ca fara victime, aceasta revolutie nu este niciodata credibila. Aceste decese nu au fost inutile. Ele au servit la ceva, chiar daca, din punct de vedere intelectual, ansamblul manipularilor care s-au petrecut sunt moralmente condamnabile. Este un eveniment care a permis avansarea catre libertate, de eliberare a poporului roman".

Replica finala ii apartine tot expertului francez: "Se poate juca pocher. Ei au jucat sah cu adevarat".

CONTINUARE: "Revolutia din ‘89 a fost paravan pentru interventia Statelor Unite in Panama"