Malnas - Prajitura de piatra

Singurul loc viu de la Malnas este cariera de unde se extrage roca de andezit. Stopata imediat dupa Revolutia din 1989, exploatarea a fost redeschisa acum cinci ani. O mana de oameni faramiteaza piatra din munte ca dintr-o delicatesa culinara. Pentru Malnas trebuie sa ajungi la Sf. Gheorghe si, mai departe, sa tii drumul spre Miercurea Ciuc.

La un moment dat te intalnesti cu Malnas Sat. Nu e nici dracu’ aici. E pustiu! Probabil ca toti locuitorii sunt plecati la bai, la Malnas Bai.

PUSTIU. Ajungi imediat si acolo, dupa ce te-ai abatut de la soseaua principala pe un drum cariat de gropi. Inainte de destinatie dai peste o trecere de cale ferata. La canton e o impiegata care seamana cu o locomotiva cu abur. La Malnas Bai e un pic mai multa agitatie. Prin centru, acolo unde sunt hotelul si biserica, te gasesti cu un copil care, pentru 10.000 de lei vechi, pune cateva frane spectaculoase cu Pegasul sau. E chior, dar pentru inca 10.000 de lei ne arata drumul catre singurul loc unde se intampla ceva in Malnas, cariera de piatra.

SEMNALIZARE. La iesirea din "raposata" statiune sunt indicatoare catre obiectivul vizat de tine. Pe masura ce te apropii, mai ai si alte indicii ca esti pe drumul cel bun. Asfaltul este mult mai bun, pentru a suporta cum se cuvine basculantele de zeci de tone care trec pe aici. Imediat se zaresc si utilajele, iar intrarea in cariera este chiar intr-o curba, semnalizata discret cu un steag prafuit cu insemnele Lafarge. Te astepti sa dai peste nori de praf, dar observi ca ai parte de un aer racoros, cauzat si de vantul care adie usor.

OFICIAL. Cauti birourile pentru a intra pe mana cuiva care sa iti arate toata cariera apartinand de Carpat Agregate. De aici se extrage piatra de toate dimensiunile din roca de andezit. Picam pe mana unui maistru. Se numeste Zoltan Kicsi, este din Micfalau, un sat din apropiere, si toata viata a lucrat numai in cariera. "Munca cu piatra este foarte grea. Cea mai grea din cate exista", iti spune fara sa se vaite cel care iti va fi ghid prin "fabrica" de piatra.

TINTA. Ne ducem direct in locul de extractie. Un excavator musca din munte ca un copil dintr-un tort urias. Magaoaia are o coada lunga, de culoare rosie, prin care se hraneste. Este vorba despre un cablu gros cam cat un furtun de pompier, prin care circula 6.000 de volti. Brrr! Daca la inceput ai indraznit sa-l mai calci, acum sari peste el la fel cum faci peste un parleaz. Doar cand te uiti la el parca te apuca tremuratul.

CIFRE. "Zilnic scoatem cam 1.500 de tone de piatra. Nu lucram tot anul, ci din martie pana in decembrie. Pe timp de iarna este foarte frig si ne ocupam doar de reparatii. Aici a fost cariera si acum o suta si ceva de ani, dar imediat dupa Revolutia din 1989 a fost inchisa. Lucrul s-a reluat in 2001, cand s-au adus instalatii noi. Suntem 25 de angajati aici si nu ne facem griji ca se termina piatra, pentru ca s-au facut studii din care a reiesit ca mai exista roca de andezit pentru cel putin inca 150 de ani de acum inainte", spune Zoltan Kicsi.

CATALOG. Pana pleaca la beneficiari, piatra trece prin cateva concasoare ce o sparg si o sorteaza. Produsele sunt diferite si nimic nu se arunca. "Avem comenzi mari de criblura, pentru ca a inceput sezonul de refacere si construire a drumurilor. Suntem nevoiti sa nu mai producem piatra pentru terasamentele de cale ferata", spune amfitrionul nostru. Totul este mecanizat si nimeni nu lucreaza la lopata.

VECHIME
"Zilnic scoatem cam 1.500 de tone de piatra. Nu lucram tot anul, ci din martie pana in decembrie. Pe timp de iarna este foarte frig si ne ocupam doar de reparatii. Aici a fost cariera si acum o suta si ceva de ani, dar imediat dupa Revolutia din 1989 a fost inchisa. Lucrul s-a reluat in 2001, cand s-au adus instalatii noi" - Zoltan Kicsi, maistru

INDULCITORII DE ROCA

Intr-un colt, ascunsi printre tufisuri, se zaresc doi tuciurii. Drumul pana la ei este o delicatesa. Treci printre fragi si nu poti sa nu te opresti sa mananci. Lajos Varga este cel care indulceste piatra cu mana la numai cativa metri de locul in care utilajele mesteca mii de tone zilnic. "Tata a lucrat la cariera. Eram multi frati si trebuia sa muncim ca sa avem ce manca. De la 13 ani m-a adus aici si de atunci nu am lipsit decat atunci cand am fost in armata. Munca cu piatra este cea mai a dracului. Cu fierul mai merge, il mai incalzesti si il pacalesti pana la urma. Cu piatra iti trebuie forta. Daca nu mananci carne, nu faci treaba. Aici nu merge cu sticsuri si cafea", marturiseste meseriasul. Din pietroaie uriase face dale care se folosesc la garduri, pavaje si temelii de case. Marfa si-o vinde la metru patrat, care costa 30 RON. Este vecin cu cariera, dar si partener de afaceri cu ea. Pentru o basculanta de piatra plateste 250 RON.